Domnitor al Moldovi Bogdan I

BOGDAN I (1359—1365)

            Bogdan I este domnitorul de al cărui nume se leagă întemeierea statului li­ber, de sine stătător, al Moldovei. Originar din Cuhea, aşezare maramureşană aflată pe apa Izei, Bogdan a fost mai întai voievod al românilor din acel ţinut. Către mijlocul veacului al XIV- lea, feudalitatea maghiară a început să ştirbească tot mai mult vechile drepturi şi libertăţi ale localnicilor. Bogdan era în fruntea românilor nemulţumiţi de tendinţele de extindere a autorităţii ungare în Maramureş, fapt care a făcut pe regele Carol Robert să nu-1 mai re­cunoască de voievod (într-un docu­ment din 1343 Bogdan apare ca «fost voievod de Maramureş» şi «infidel», iar în altul, emis caţiva ani mai tarziu, este notat ca «infidel notoriu»).

            Înăsprirea raporturilor cu monarhia maghiară l-a determinat pe Bogdan să plece, împreună cu apropiaţii lui, în Moldova. Evenimentul s-a petrecut în anul 1359.

            În Moldova, Bogdan a întalnit şi a înfrant oştile domnitorului Balc, vasal al Ungariei. Victoria obţinută de mara­mureşeni a provocat reacţia noului rege maghiar, Ludovic cel Mare, care, manios, şi-a trimis oştile împotriva răzvră­titului Bogdan. Expediţiile au eşuat, domnitorul Moldovei primind în aceste războaie un puternic sprijin din partea poporului dornic să înlăture stăpînirea monarhului de dincolo de munţi.

            Procesul de constituire a statului liber moldovenesc s-a încheiat în 1365.

            Independenţa cucerită prin luptă a devenit o realitate chiar şi pentru re­gele maghiar care, printr-o diplomă din 2 februarie 1365, împărţea averile lui Bogdan din Maramureş, Drăgoşeştilor. «Noi - glăsuieşte acest docu­ment care poate fi considerat drept actul de recunoaştere al independen­ţei Moldovei - avand in vedere servi­ciile sale strălucite (ale lui Balc) mai ales in ţara noastră moldovenească, pe care le-a făcut nu fără vărsarea pro­priului său sange şi fără răni şi cu moar­tea fraţilor săi, a celor apropiaţi şi a slujitorilor săi (documentul face trimi­tere la bătăliile fără succes pentru reinstaurarea sţăpînirii maghiare dincolo de Carpaţi), îi dăm o moşie numită Cuhea, in ţara noastră a Maramureşu­lui, cu satele Ieud, Bascov, amandouă Vişăele, Moiseni, Borşa şi amandouă Seliştele din aceeaşi ţară a Maramure­şului, cu toate pertinenţele sale, anume ape, păduri şi munţi şi orice s-ar ţine de ele, pe care moşie am luat-o de la Bog­dan voevodul şi de la fiii lui, infidelii noştri notorii. Căci Bogdan şi fiii lui... depărtandu-se de la credinţa ce ne dato­rau, au trecut pe ascuns din regatul nostru ungar în ţara noastră amintită a Moldovei (regele nu se putea împăca cu gandul pierderii ei) şi s-au silit s-o păstreze spre ofensa Majestăţii Noas­tre.»

           Mereu aflat în lupte pentru apărarea libertăţii, Bogdan I are înaltul merit istoric de a fi dobandit independenţa Moldovei. Întinderea deplină a ţării în graniţele ei, organizarea administra­tivă, dăruirea pămantului cu podoaba monumentelor, aveau s-o facă vred­nicii săi urmaşi, cum au fost Petru Muşat, Alexandru cel Bun, Petru Rareş şi, mai cu seamă, Ştefan cel Mare. Pe mormîntul lui Bogdan I, aflat în incinta necropolei domneşti din Ră­dăuţi, Ştefan cel Mare a aşezat, întru slăvirea înaintaşului său, lespede de piatră cu preţioasă lucrătură.

Sursa foto: http://istoria.md/uploaded/poze/PERSONALITATI/Personalitati_cu_impact_istoric_major/Tara%20Moldovei/Bogdan_I_Voievod/Bogdan_I_2p.jpg