Palatul Culturii din Ploiești este o construcție monumentală, realizată în stil neoclasic francez, ridicată pe baza documentației arhitecților Ernest Doneaud, arhitect român, de origine franceză, și Toma T. Socolescu, spre a servi ca Palat al Justiție.
Lucrările au început în anul 1906, dar au fost întrerupte foarte curând, din cauza evenimentelor care nu mai lăsau în bugetul Ministerului de Justiție decât sume prea mici. Lucrările au reînceput în forță în 1924. Ernest Doneaud nu mai era de mult timp aici, dar Toma T. Socolescu care-l asistase în lucrarea lui, acum arhitect, cunoștea bine proiectele și chiar avea aprobarea autorului pentru unele modificări. Deși lucrarea cerea un uriaș volum de muncă și cheltuieli foarte mari, ea a progresat în ritm alert și, în linii mari, prin 1930, la începutul crizei, era terminată. În anii următori, cu toată austeritatea, s-au găsit banii necesari pentru finisaje, instalații și mobilier. Tunelurile subterane alea Palatul sunt menite în adăpostirea personalului judecătoreasc
Edificiul a fost inaugurat la 26 noiembrie 1933. Cel care a tăiat panglica și a rostit cuvântarea inaugurală a fost regele Carol al II-lea al României. Printre altele a spus: «Inaugurând astăzi acest frumos locaș, care este o podoabă a municipiului Ploiești, sunt fericit că în el se vor adăposti aceia cari au chemarea de a împărți dreptatea...».
Noul Palat al Justitiei, cum a functionat cladirea initial, ulterior devenind Palatul Culturii, a schimbat radical situatia arhitecturala din centrul orasului. Daca pana in acel moment, zona era impanzita de constructii haotice, reduse ca inaltime si suprafata, sediul puterii judecatoresti era un prim pas spre sistematizarea orasului. Drept urmare, pentru a se crea o mica piata in fata Palatului Justitiei si pentru a se mari perspectiva asupra sa, au fost demolate o serie de cladiri de secol XIX, inclusiv o portiune din strada Lipscani, dar si hanul Hagi Petre Buzila .
Primul soc pe care l-a resimtit noua constructie a fost cutremurul din noiembrie 1940, care a lasat amprente destul de puternice asupra fatadei.
Dupa 1945, regimul comunist se instaureaza in Romania si acest fapt are repercusiuni si asupra vietii cotidiene. Cum volumul de munca al instantelor judecatoresti a scazut (fondul locativ fusese nationalizat, incepuse colectivizarea pamanturilor agricole, unele cazuri erau preluate de curtea martiala, etc), s-a decis mutarea tribunalului in actualul sediu de pe strada Gh. Lazar, care pana atunci fusese al Administratiei Financiare.
Cu toate ca mutarea a fost hotarata in 1948, transferul efectiv s-a petrecut 4 ani mai tarziu, in 1952.
In locul ramas liber a fost instalata biblioteca municipala, actuala ”N. Iorga”, diferite cercuri culturale (de teatru, muzica, etc) si Muzeul de Stiinte ale Naturi care promova teoria evolutionista, atat de draga ideologiei comuniste
Daca bombardamentele americane din 1944 nu au afectat in mod substantial cladirea, al doilea mare cutremur – cel din 1977 – a zdruncinat destul de puternic constructia. Cu toate ca nu s-a prabusit nicio aripa a palatului, in interior stricaciunile au fost destul de inseminate.
Cladirea dispune de subsol, parter, etajul 1 mai înalt și etajul 2 mai scund, intrarea principală pe partea sudică aflându-se la nivelul primului etaj, fiind flancată de coloane masive. Holul de la intrare este enorm; interiorul luminat prin plafon, se înalță pe două nivele, având în componența sa și Sala Pașilor Pierduți și Săli de ședință. După 1951 clădirea a fost atribuită Complexului Cultural Ploieștean.
Dupa cutremurul din 1977, construcția a fost renovată, adăpostind în prezent Biblioteca Nicolae Iorga, Școala Populară de Artă, Muzeul de Etnografie și Universitatea Cultural-Științifică
sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:RO_PH_Ploiesti_Palace_of_Culture.jpg