Obiceiuri de Crăciun în satele de munte

      Satele din Hunedoara, mai ales cele din zonele de munte, au păstrat de-a lungul timpului numeroase tradiții asociate Sărbătorii Crăciunului. Spre exemplu, în satele din Ținutul Pădurenilor, în Ajun se pregătea „Crăciunița”, o pâine specială care se punea peste o grămadă de otavă. Sătenii spuneau că în acea noapte `Calul lui Crăciun` va veni și va mânca din ea iar oamenii vor avea un an bogat și plin de noroc, după cum spune etnologul Marcel Lapteș în cartea „Timpul și sărbătorile țăranului român”.

      De asemenea, oamenii din aceste sate de munte ale Hunedoarei nu mai pun mâna pe cuțit sau pe topor după apusul soarelui în Ajunul Crăciunului, pentru a nu se întâmpla accidente. Tot aici se spune că nu este bine să se dea bani cu împrumut. În satele din Țara Hațegului, femeile așezau pe masă merinde pentru cei morți, care erau așteptați să vină să se arate la miezul nopții. Colacul de Crăciun era nelipsit dintre acestea, fiind considerat un aliment sacru era preparat numai de către femeile curate de Crăciun din aluat nedospit, mâncat la mesele și ospețele rituale, dăruit colindătorilor și ca pomană spiritelor morților, mai spune Marcel Lapteș.

      Pițarii (colindătorii, pițărării) din satele Hunedoarei erau întâmpinați cu mere, acest fruct reprezentând sfera cerească. În mitologie merele sunt astrele devenite tentații pentru spiritele rele care încearcă să le fure. Multe dintre colinde spun povestea astrelor (merele de aur) furate de forțele Răului dar care sunt recuperate în final. În timp, Pițărărilor li s-au adăugat „craii” care anunțau, printr-o scenetă bine pusă la punct și repetată săptămâni în șir, nașterea pruncului Iisus Hristos. Adunați în cete, copiii și tinerii din sat îmbracă straie populare și în noaptea de Ajun împodobesc steaguri cu clopoței, năframe bogat colorate, ciucuri și coronițe de flori pe care le agață de prăjini și a doua zi de dimineață pornesc, călare, la colindat. Colindătorii sunt primiți cu strigăte de veselie de către gospodari, dar și cu daruri. Obiceiul spune că nimeni nu are voie să ceară mai mult decât primește, astfel riscă să fie exclus din grup.

      După ce au fost răsplătiți pentru urările lor, în curte începe dansul tradițional, denumit învârtita jieneasca, în acompaniament de fluiere. Strigăturile care însoțesc jocul sunt învățate de la bătrânii care au făcut parte din aceste cete de colindători. Credința populară spune că ei pot umbla liberi prin casele și curțile oamenilor deoarece sunt purtători de noroc și fericire.

Sursa foto: ://stiri.acasa.ro/social-125/obiceiuri-si-traditii-in-ajunul-craciunului-tu-tii-cont-de-ele-205295.html