Dragobetele - tradiții și obiceiuri în statele din România

        Pe 24 februarie, românii celebrează Dragobetele, sărbătoarea dragostei, care își are rădăcinile în tradițiile dace; ziua de astăzi fiind corelată în trecut cu serbarea unui zeu al iubirii, dar și cu începutul primăverii, care era marcat simbolic pe 24 februarie, potrivit romaniatv.net.

        Această sărbătoare este specifică zonei de sud a țării noastre - Oltenia, Muntenia și parțial Dobrogea - iar în funcție de acestea, Dragobetele este cunoscut și sub alte denumiri, cum ar fi: `Cap de primăvară`, `Sântion de primăvară`, `Ioan Dragobetele`, `Drăgostițele`, `Năvalnicul`, `Logodna sau însoțitorul paserilor`. 

        Se spune că, în după-amiaza acestei zilei, toată lumea trebuie să petreacă, chiar și cei care nu fac parte dintr-un cuplu. Se cântă, se joacă și se crede că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus, nu-și vor mai găsi perechea tot restul anului.

        Conform tradițiilor din satele românești, Dragobetele marchează începutul primăverii, ziua de 24 februarie nefiind aleasă la întâmplare, ea este cunoscută ca ziua în care debutează anul agricol. Credințele populare mai spun că de Dragobete natura renaște, păsările își caută cuiburi, ursul iese din bârlog, iar odată cu natura, reînvie și iubirea. 

        În tradiția vechilor daci Dragobete, cunoscut și sub numele de Dragomir, era perceput ca un zeu pețitor și ca un naș, care oficia la începutul primăverii, în cer, nunta tuturor animalelor. De-a lungul vremii, românii au transformat Dragobetele și a ajuns să fie cunoscut ca „zeu al dragostei” ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților.

        Fiind și un zeu al bunei dispoziții, Dragobetele era extrem de îndrăgit în satele românești, care răsunau de veselia tinerilor ce strigau „Dragobetele sărută fetele!”. Cu această ocazie se organizau petreceri, logodne și chiar se oficiau căsătorii. Tot în satele românești se mai spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriți de boli, de febră mai ales, și că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat. 

        Spre exemplu, în Mehedinți, exista obiceiul numit „zburătorit” ce presupunea ca la prânz, fetele să se întoarcă în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă și dacă era rapid și o ajungea din urmă, iar fata îl plăcea, alergătura se termina cu un sărut în fața tuturor. Sărutul simboliza logodna pentru cel puțin un an, care de multe ori ducea la o logodnă adevărată.

        În zona Orăștiei, Dragobetele era cunoscut drept Popelnicul. Fetele mergeau, pe ascuns, să culeagă planta cu același nume, nespălate, nemâncate și încă de la sfârșitul nopții, iar cu frunzele ei își spălau părul. Din locul de unde luau planta lăsau ofrandă pâine și ouă sau pâine cu sare.

        De Dragobete, pe la sate se mai practică obiceiul ca femeile să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul, în timp ce bărbații au grijă să nu supere femeile, pentru că altfel nu le va merge deloc bine. În această zi nu se sacrifică animale, deoarece se strică rostul împerecherii lor.

        Dacă ți-a plăcut acest articol distribuie-l și urmărește-ne pe Facebook pentru a afla mai multe noutăți. Dă Like paginii noastre printr-un click aici!

Sursa foto: ://ziarmm.ro/dragobetele-sarbatoarea-iubirii-la-romani-vezi-aici-traditii-si-obiceiuri/