ROMÂNIA, fără „imunitate” în caz de război. Institutul Cantacuzino, FALIMENTAT de rechinii imobiliari şi farmaceutici

ROMÂNIA, fără „imunitate” în caz de război. Institutul Cantacuzino, FALIMENTAT de rechinii imobiliari şi farmaceutici
 

         Obiectiv strategic, era singurul institut care putea produce vaccinuri în caz de război sau calamităţi. După 1989, „Cantacuzino” nu a primit nici un ajutor de la statul român, ba chiar a fost sabotat sistematic.
         Odată faimos pentru vaccinurile sale, Institutul Cantacuzino supra vieţuieşte acum doar din analize şi câteva proiecte de cercetare. De doi ani, producţia de vaccinuri a fost oprită de jocurile de interese ale rechinilor imobiliari şi farmaceutici, care vor să deţină monopol.
         Deşi statul a dat bani din fondul de rezervă pentru ca, în toamnă, să avem vaccin antigripal, sunt slabe şanse ca asta să se întâmple, mai ales că scandalurile se ţin lanţ. Recent, directorul Radu Iordăchel a fost demis de ministrul Sănătăţii, chiar în concediul medical, fiind acuzat de lipsa unei viziuni de redresare. Acesta a anunţat că îşi va prezenta punctul de vedere în cadrul unei conferinţe de presă, în 20 august.
         La mâna bogaţilor lumii
         În toată Europa mai sunt doar şapte producători de vaccin antigripal şi doar doi de vaccin BCG. Iată de ce Institutul „Cantacuzino”, cu o istorie de 80 de ani, are o importanţă strategică. Victor Olsavszky, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în ţara noastră, spune că „în caz de pandemii, OMS nu doreşte să se mai bazeze doar pe marii producători, care, în trecut, au onorat comenzile în primul rând către ţările bogate, şi atunci, se stimulează şi producătorii mici. OMS va cumpăra 10% din producţia lor pentru stocul propriu.”
         În prezent, la Institut nu se mai fabrică niciun vaccin. În 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras autorizaţia de fabricaţie pentru produsele injectabile, întrucât nu se aliniase normelor europene de producţie GMP (good manufacturing practice). 
         Tehnologii antice
         Acesta spune că o retehnologizare depăşea forţa financiară a Institutului. Astfel, prin două intervenţii în Consiliul Superior de Apărare a Ţării, între 2000 şi 2005, s-au obţinut două derogări de la această cerinţă. În 2008, Guvernul a alocat 8 milioane de euro Institutului, printr-un împrumut la Banca Mondială, pentru a se alinia la standardele UE. Proiectul nu a fost dus la bun sfârşit însă, iar în 2010, ANM a spus „stop”. „Nu mai puteam să îi păsuim la infinit. Asta nu înseamnă că produsele lor nu erau sterile sau eficiente, dar instalaţiile fluxului tehnologic nu mai corespundeau standardelor. Între timp, lucrurile s-au mai deteriorat acolo”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al ANM, Anca Crupariu.
         Surprinzătoare a fost însă iniţiativa directorului de atunci, Radu Dorel. În noiembrie 2011, a cerut ANM retragerea autorizaţiiilor de punere pe piaţă pentru toate produsele injectabile, în afară de cel antigripal şi BCG. Motivul invocat a fost plata unor taxe de câteva mii de euro către ANM.
         Semnătura care a îngropat ani de muncă
         Un astfel de gest este sinucidere curată şi arată clar că nu mai doreşti să produci deloc respectivele vaccinuri. „Greu de înţeles de ce au trimis această cerere. Practic, renunţau să le mai fabrice vreodată”, mai spune Anca Crupariu. Acest lucru fost semnalat şi de Avocatul Poporului, care a demarat o anchetă despre situaţia de la Cantacuzino. „Deciziile de încetare a autorizaţilor de punere pe piaţă a produselor, hotărâte de domnul dr. Radu Dorel, au avut un efect dezastruos asupra Institutului. Din momentul în care o asemenea autorizaţie se retrage, totul se ia de la capăt: ani de aprobări, încercări şi resetări ale produsului”, se arată în raportul AP.
         Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor, spune că „statul a pierdut astfel 70-80 de milioane de euro”. „În cazul unor vaccinuri e nevoie şi de 3 milioane de euro pentru obţinerea autorizaţiei de punere pe piaţă”. În plus, în contextul apelor tulburi şi a atmosferei de neîncredere, o mare parte din echipa care le producea a plecat. Fostul director Radu Dorel nu a putut fi contactat şi nu a răspuns la mesajele pe care reporterii EVZ i le-au trimis, în încercarea de a obţine un punct de vedere cu privire la această decizie.
         Vaccinurile de import, mai scumpe
         Cauzele declinului de la „Cantacuzino” trebuie căutate chiar mai departe, în anii ,94, când au intrat pe piaţă marii producători de medicamente. Produsele româneşti nu au mai ţinut pasul cu vremurile. Vaccinurile din import veneau în seringă preumplută, pe când cele de la Cantacuzino erau în fiole. De asemenea, mai toţi producătorii au venit cu vaccinuri polivalente, pe când produsele româneşti erau monovalente.
         Singurul avantaj al celor româneşti era preţul, iar voci autorizate spun că marile companii au dorit ca Institutului să îi fie retrasă licenţa, tocmai ca să-şi poată vinde scump produsele. De exemplu, Cantacuzino producea vaccin anti-tetanos, cu 2 lei, pe când acelaşi ser era importat cu 43 de lei. Şi vaccinul gripal autohton costa 12 lei, pe când cel străin- 25-30 de lei. Principalele companii producătoare de vaccinuri din România au rămas Sanofi şi Glaxo-Smith Klein, cu o cotă de piaţă de de peste 80%.
         Scandalul BCG: când am regretat cu adevărat vaccinurile româneşti
         Lipsa vaccinurilor ro mâneşti a fost resimiţită din plin în octombrie 2012, când statul a fost obligat să importe vaccin BCG din Danemarca, pentru imunizarea nounăscuţilor. Tulpina acestuia s-a dovedit mai virulentă, provocând reacţii adverse în 115 cazuri.
         Serul danez, incompatibil cu românii
         MS a hotărât să sisteze temporar imunizarea cu serul danez, iar o serie de specialişti au susţinut că autorităţile erau obligate să testeze vaccinul pe un lot restrâns. Tulpina vaccinului BCG ce se producea la „Cantacuzino” era una atenuată şi fusese adusă de profesorul Cantacuzino de la Institutul Pasteur, în 1926, iar până în 2010, producţia nu a fost întreruptă nici în vreme de război.
         Avocatul Poporului semnala că scandalul BCG putea fi evitat.„Există recomandarea OMS ca, teritorial, să se păstreze aceeaşi tulpină. Vaccinarea BCG cu tulpină străină prezintă anumite riscuri, motiv pentru care OMS recomandă să nu se intersecteze două tulpini”, se arată în raportul AP. La Institut s-au făcut investiţii pentru alinierea liniei de vaccin BCG la standardele UE, dar lucrurile au rămas suspendate.
         Singurul vaccin care se mai fabrica la Cantacuzino, cel antigripal, a fost tras şi el pe linie moartă. În ianuarie 2012, mai multe loturi au fost retrase din cauza unei concentraţii scăzute a tulpinei B. Linia de producţie a fost închisă ulterior, iar în campania din 2012, nu s-a mai folosit ser autohton.
         Antigripalul, incert
         În mai 2013, Institutul a primit 10 milioane de lei, pentru ca producţia să poată fi reluată în acest sezon. Cert e că, până în acest moment, ANM nu a primit nicio solicitare privind acordarea autorizaţiei. „Când suntem chemaţi, va fi o prioritate”, precizează reprezentantul ANM, Anca Crupariu. Pentru a ieşi la timp cu producţia, Institutul ar fi trebuit să înceapă să lucreze la vaccinul antigripal din mai cel târziu.
         Două licitaţii, pierdute în condiţii suspecte
         Avocatului Poporului a demarat propria anchetă cu privire la sistarea producţiei de vaccinuri, la sfârşitul lui 2011, după ce un cetăţean a sesizat dispariţia serului antistafilococic. Raportul a fost înaintat, în acest an, mai multor instituţii, de la Preşedinţie şi Guvern până la SRI.
         Interesele firmelor străine
         Prima decizie care a dus la izolarea Institutului a fost transformarea lui, în 2002, din instituţie subordonată Ministerului Sănătăţii în instituţie coordonată de MS. Astfel, Ministerul nu a mai putut să protejeze producătorul intern, Cantacuzino devenind prestator independent pe o piaţă puternic concurenţială. „Desigur că ar putea exista interese de grup care se opun dezvoltării Institutului şi interese concertate, generate de concurenţa unor firme străine interesate ca România să devină doar o piaţă de desfacere”, se menţionează în raport. Despre interese vorbeşte şi fostul director al Institutului, Marian Neguţ.
         „Presiuni s-au resimţit sub forma lipsei de înţelegere a problemelor Institutului. După Revoluţie, nu a primit niciun ajutor, în ciuda nenumăratelor memorii. Ministerul Sănătăţii, nu a fost interesat să-l susţină”. De exemplu, verificările AP au scos la iveală şi cum „în ultimul mandat al directorului Radu Dorel, Institutul nu a mai participat la licitaţii, deoarece directorul nu a mai semnat dosarele. În acest fel, s-au pierdut două licitaţii pentru mediu Lowenstein (pentru TBC) în valoare de zeci de milioane de lei”.
         Vânat şi de rechinii imobiliari
         Cu un patrimoniu bogat, Institutul ar fi trezit şi interesul rechinilor imobiliari. Se vorbeşte chiar de o tentativă de preluare, la începutul anilor 2000, atunci când un aşa zis investitor ar fi încercat sã cumpere tot „Cantacuzino-ul”, pentru a beneficia doar de clădiri şi terenuri. Institutul are imobile în zone atractive. Sediul central se află în Bucureşti, pe Splaiul Independenţei, iar în Băneasa se află o biobază unde se cresc animale de laborator. La Dârvari, Ilfov, s-a aflat pânã în anul 2005 o altă biobază pentru animale mici şi un teren agricol. În total şapte hectare în Dârvari, 11 hectare în Băneasa şi aproape patru hectare în Cotroceni.


Sursa foto: http://www.evz.ro/typo3temp/pics/cantacuzino_01_f1a6ac29d9.jpg