Revoluția română din 1989

      Sistemul totalitar comunist din toată Europa a fost doborât în anul 1989. Populația din vestul României a aflat despre acest lucru de la posturile de televiziune externe (maghiare și iugoslave), și de la emisiunile în limba română de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii. Acest lucru a făcut posibil ca un eveniment considerat banal (evacuarea arbitrară a pastorului timișorean al Bisericii reformate Làszlo Tokes hotărâră pentru data de 15 decembrie 1989) să devină pretext pentru o revoltă populară în Timișoara, transformată apoi, prin radicalizare, în revoluție.

      Pe 15 decembrie 1989 în fața casei parohiale s-au adunat mai mulți enoriași care doreau să împiedice evacuarea pastorului. Din cauza faptului că era o zonă intens circulată, aproape de centrul Timișoarei, foarte mulți locuitori ai orașului se opreau să vadă ce se întâmplă. Astfel, inițial involuntar, s-au îngroșat rândurile celor care protestau. A doua zi, numărul celor adunați crescuse la 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriași reformați ci cetățeni ai Timișoarei de diferite etnii și confesiuni; din cauza blocării circulației din zonă, situația s-a radicalizat. În acea după amiază s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceaușescu!”. Această scânteie a fost suficientă pentru a se declanșa revolta. În strigăte de „Jos Ceaușescu!” și „Jos comunismul!” manifestanții s-au deplasat în diverse puncte ale Timișoarei pentru a chema oamenii la revoltă. Au fost trimise trupe de Armată, Miliție, Securitate pentru a dispera mulțimea. Ca urmare, oamenii care se manifestau au fost bătuți cu brutalitate și arestați în aceeași noapte, dar și în dimineața următoare. Din 930 de persoane care au fost arestate, 130 erau minori.

      Pe 17 decembrie, oamenii s-au unit din nou în centrul orașului. Informat că revolta nu a putut fi înfrântă, Ceaușescu a dat ordin să se deschidă focul asupra manifestanților. Din păcate, ordinul a fost îndeplinit și astfel primii martiri ai Revoluției și-au pierdut viața la Timișoara. În ziua următoare, pe 18 decembrie, în fața Catedralei s-au adunat mai mulți tineri și copii care au început să cânte colinde dar și să strige lozinci anti-comuniste. La scurt timp a apărut un blindat din care s-a tras o rafală puternică asupra tinerilor de pe trepte, omorând pe loc foarte mulți dintre ei.

      Cu complicitatea conducerii Spitalului Județean, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, autoritățile au sustras o parte din trupurile neînsuflețite ale eroilor din morga spitalului, le-au transportat la București și le-au ars la Crematoriu. Alte cadavre au fost îngropate într-o groapă comună pentru a se șterge toate urmele. Documentele referitoare la aceste atrocități au fost, bineînțeles, distruse. 

      Pe data de 20 decembrie a izbucnit o grevă generală în toate fabricile din Timișoara. O mulțime formată din zeci de mii de oameni se îndrepta spre centrul orașului în dimineața acelei zile iar forțele armate au fost nevoite să se retragă în cazarme. Liderii revoluționari timișoreni au prezentat autorităților o listă cu cereri din partea populației, lista devenind ulterior un real program revoluționar. În acea zi, 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarat primul oraș liber al României de către reprezentanții Frontului Democrat Român, prima formațiune politică democratică înființată pe străzile însângerate ale Timișoarei. Cei mai mulți dintre arestați au fost eliberați. Orașul Lugoj, din apropierea Timișoarei a luat atitudine față de regimul comunist tot pe 20 decembrie, căzând și aici eroi ai Revoluției.

      Pe data de 21 decembrie 1989, Ceaușescu, în megalomania sa fără leac, a organizat un miting extravagant la București care avea scopul de a-l susține și de a înfiera așa-zișii „huligani unguri” de la Timișoara. Sub privirile pierdute ale dictatorilor, mitingul s-a transformat într-o mișcare anti-ceaușistă și anti-comunistă. În aceeași zi, mișcări revoluționare de mare amploare au început să aibă loc în cele mai mari orașe ale României: Cluj, Sibiu, Arad, Târgu-Mureș, Caransebeș, Cugir și altele. Deși autoritățile au deschis foc asupra oamenilor nevinovați care își cereau libertatea, românii nu mai puteau fi înfrânți.

      Orele până la căderea sistemului zburau. Lucru care s-a întâmplat, vineri 22 decembrie 1989, odată cu fuga soților Ceaușescu din București. S-a creat totuși o situație confuză, formându-se foarte multe grupuri care doreau să preia puterea. Până în seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu și Petre Roman - Frontul Salvării Naționale.

      Data de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluției române. În seara de 22 decembrie, forțe neidentificate nici până în ziua de azi, dar declarate de noile autorități drept contra-revoluționare și fidele regimului comunist, au deschis focul asupra civililor și asupra unităților militare din mai multe orașe, creând panică și confuzie. Teama de aceste elemente numite de unii „teroriste” a justificat în ochii opiniei publice judecarea sumară a soților Ceaușescu și executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989.

      Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârșitul lunii decembrie a acelui an, dar s-a realizat cu mari sacrificii de a căror absurditate ne întrebăm și azi: 1104 morți, dintre care 162 înainte de 22 decembrie și 942 după 22 decembrie, 3352 de răniți, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie și 2245 după 22 decembrie.

Sursa foto: ://cultural.bzi.ro/revolutia-romana-din-1989-pe-scurt-foto-video-937. ://www.opiniatimisoarei.ro/foto-de-arhiva-impresionante-16-decembrie-1989-ziua-in-care-curajul-urias-al-unor-tineri-a-pornit-la-timisoara-revolutia-romana-marturii-cutremuratoare-cum-a-trait-acele-clipe-o-fata-de-numai-18/16/12/2014