Sursa "Medicul de gardă": Fosta Securitate a acaparat piaţa medicamentelor

INTERVIU INTEGRAL: Sursa "Medicul de gardă": Fosta Securitate a acaparat piaţa medicamentelor

         Dezvăluiri despre relaţia importator - distribuitor - Ministerul Sănătăţii, dar şi despre devalizarea sistemului de sănătate de către oamenii politici din fruntea ministerului şi CNAS-ului.

         Incredibil! Lunar se prescriu 3,5 milioane de rețete!

         Câte reţete se prescriu in România? Are cineva o estimare?
         Da, cred că putem face o estimare. Din ceea ce am văzut, lunar se prescriu 3,5 milioane de reţete, ceea ce înseamnă aproape 40 de milioane de retete pe an, adică fiecare cetăţean ia două reţete pe an. Este enorm şi asta înseamnă că există un consum de medicamente uriaş care nu poate fi controlat decât prin intermediul unui sistem informatic. Altfel ne uităm cum dispar banii în fiecare an...

         Am văzut acum o întreagă campanie referitoare la reţeta electronică, că nu-i bună şi că-i zăpăceşte pe medici, că blochează sistemul. Se vede de la o poştă că e o campanie de PR, prin care trebuie demonizat un produs..
         Bineînţeles, pentru că datorită reţelei electronice se fură mai puţin. Dacă nu se prescriu medicamentele scumpe, dacă nu mai sunt încărcate costurile cu tot felul de morţi care consumă medicamente şi la 10 ani după deces, atunci cum să facă importatorii volume mari de vânzări, farmaciştii să vândă, iar doctorii care le prescriu să încaseze bonusuri de performanţă? Dacă reţeta electronică nu este aplicabilă şi nu este bună , de ce s-au scris până în acest moment peste 6 milioane de reţete de către medicii de familie?
         Nu trebuie să fii geniu ca să-ţi dai seama că un asemenea sistem funcţionează. Atunci când reţeta electronică a fost extinsă la nivelul spitalelor, reacţia de respingere a fost incredibilă. Am văzut ştiri prin care erau plânşi că nu au imprimante, apoi că nu au toner, că nu au o bună conexiune la internet şi aşa mai departe. Mai exact, rezistenţa s-a mutat de la medicii de familie la medicii de spitale.
         Acest lucru s-a întâmplat nu doar la noi, dar în fiecare ţară a UE. Numai că România a rămas ca de obicei, la coada listei. Nimeni nu a crezut că la noi va fi aplicat acest sistem. Însă marea spaimă a celor care fură din sistemul de sănătate nu este reţeta electronică, ci reuşita ei, pentru că toţi marii importatori de medicamente ştiu că pasul următor este cardul de sănătate. Prin intermediul lui se poate accesa istoricul pacientului, tratamente, medicamente, consultaţii, absolut tot.

         Reţetele false sunt un fenomen în România…
         Dacă mergi la procuratură o să ai surpriza să dai inclusiv peste şefi de clinici şi de profesori care s-au pretat la chestiunea asta. Când scrii reţete false pentru boli grave, să spunem la oncologie, reţeta e şi de 5000 de euro. In cazul în care acorzi o reţetă falsă pentru o persoană decedată, din start profitul minim este de 50%.

         Care este suma alocată pentru medicamente, în comparaţie cu cea pentru spitale ?
         La ora actuală, se acordă 1,5 miliarde de euro pe medicamente şi în jur de 1,6 miliarde de euro pentru spitale. La noi, raportul se apropie la 1 la 1 şi este unicat în lume. Nu poţi să finanţezi 500 de spitale cu 1,6 miliarde euro şi să dai tot cam aceeaşi sumă pe medicamente. La nivel practic, se dau mult mai mulţi bani pentru medicamente decât pentru serviciile medicale spitalicesti acordate oamenilor.

         Care e raportul normal în UE?
         În UE, consumul de medicamente trebuie sa fie undeva cam la 20-22% din total fonduri, deci noi ar trebui sa consumăm medicamente cam de 1 miliard pe an. Acum, aşa cum vă spuneam, cheltuim în jur de 1,5 miliarde de euro exact cu cât a crescut piaţa acum 5 ani. Până în 2008, cifrele erau într-un raport normal la nivel european.

         Inclusiv şefi de clinici şi profesori s-au pretat la prescrierea de reţete false

         „Atunci când reţeta electronică a fost extinsă la nivelul spitalelor, reacţia de respingere a fost incredibilă. Am văzut ştiri prin care erau plânşi că nu au imprimante, apoi că nu au toner şi aşa mai departe.”  MEDICUL DE GARDĂ

         Toată puterea de decizie a rămas în mâinile foştilor comunişti care au devenit profesori şi care au început să ocupe toate poziţiile de forţă

         Deci în 2008 s-au schimbat lucrurile. Cum s-a ajuns în această situaţie ?
         Din cauza presiunilor importatorilor au început să se compenseze medicamente care de exemplu, nici în Anglia nu s-ar compensa. De aceea s-a discutat despre introducerea pachetului de servicii de bază, la un moment dat, anul trecut. Prin pachetul de bază se permite accesul la orice fel de serviciu medical, dar pe liste de aşteptare. Adică intrarea în sistem se face în ordinea gravităţii bolii. Ce înseamnă asta pentru sistem ? Dacă îi determinai pe medici să facă liste de aşteptare, atunci îi forţai să facă protocoale.
         În plus, şefii de clinici nu mai hotarau ce se trateaza şi în ce ordine, fără un control al costurilor, până când ieşeau la pensie.
         La ora actuală toată puterea de decizie a rămas în mâinile foştilor comunişti care între timp au devenit profesori, importatori de medicamente si aparatura medicala, detin lanturi de farmacii şi care ocupa o parte din pozitiile de forţă ale Statului.
         Vă dau un singur exemplu: la nivelul Ministerului Sănătăţii există comisii de profesori care impun anumite protocoale de tratament în funcţie de interesele comerciale ale anumitor firme. Am întâlnit profesori universitari, şefi de catedră, care erau preocupaţi de titlurile academice şi foarte puţin de pregătirea generaţiilor următoare.
         Aceasta este una din cauzele lipsei de competenţă care se accentuează de la an la an în sistemul medical. Performanţa sistemului medical este direct proporţională cu calitatea învăţământului. Înainte exista un profesor care era şi un medic foarte bun şi 3-4 care gravitau în jurul lui şi care învăţau de la el, şi în jurul lor, încă 10- 15. Problema este că cei 3-4 care puteau să crească şi de la care învăţau ceilalţi 10-15 au dispărut. Pentru că problema României la ora actuală nu se referă numai la bani, ci si la doctori.