Cum petreceau românii Paștele în trecut

       În trecut, în perioada persecuțiilor, Paștele era sărbătorit de creștini în tot felul de locuri izolate și ferite, cum ar fi grotele, cimitirele, sau locuințele particulare. După ce Biserica a fost acceptată drept cult legal în Imperiul Roman, ceremoniile au devenit tot mai fastuoase. De cele mai multe ori, de Paște erau botezați noii adepți ai credinței, catecumenii, care înainte de botez posteau pentru o perioadă lungă și treceau prin numeroase penitențe. Ulterior, le erau testate cunoștințele despre religia pe care o îmbrățișau, de către preoți, iar dacă dovedeau că sunt cunoscători, erau admiși pentru botez. Astfel, erau îmbrăcați în alb - simbolul purității - și botezați cu apă în numele Sfintei Treimi. Mesele festive la care participau erau o celebrare atât a bucuriei Învierii Domnului cât și a botezului personal. Potrivit teologilor, de Paște, diferențele dintre bogați și săraci dispăreau, aceștia stăteau la masă împreună și serveau aceleași bucate. 

       În Evul Mediu, Paștele a devenit cea mai importantă sărbătoare a Creștinătății. Extravaganța s-a mărit, iar în Răsărit și în Apus au fost introduse noi obiceiuri. Spre exemplu, în Biserica Romano-Catolică a fost introdusă binecuvântatea focului și cea a lumânării, înainte ca lumina sfântă să fie dată credincioșilor. În lumea Răsăritului au fost introduse noi cântări în slujba religioasă de Înviere, aceasta devenind lungă și complicată (câteva ore bune). Credincioșii înconjurau bisericile în procesiuni solemne. Potrivit istoricilor, atunci a dispărul egalitarismul pascal al Antichității. Feudalii și vasalii lor nu mai petreceau la aceeași masă, în plus, se obișnuia ca vasalul să ofere seniorului său diferite cadouri cu această ocazie - de cele mai multe ori alimente (miei, miere, pâine, ouă, brânzeturi).

       Mai târziu, în secolul al XVI-lea, ideile moderne au dus la anumite schimbări. Istoricul Leonard Horvath spune că „nobilii au început să aibă mai mare grijă de supușii lor. Luau câte un miel din turmele lor și îl ofereau săracilor” iar slujbele, sub influența ideilor reformei, au început să fie mutate spre dimineață, cea mai importantă fiind cea de duminică dimineața. Despre prima zi de Paște, istoricul spune că „în general, oamenii se odihneau. Serveau masa împreună. Tradiția spune că de pe nicio masă nu trebuia să lipsească pâinea albă, mielul și ouăle roșii, dar nici pasca, în Moldova și în sudul țării. Cei mai bogați ofereau aceste produse celor care nu aveau”. Alimentele destinate săracilor, care erau aduse în biserică pentru a fi binevucântate, erau împărțite de preoți și de dascăli.

       În secolul al XVII-lea, în tradiția pascală din Transilvania a apărut un nou obicei, inspirat de calvini. Acest cult religios protestant nu are o liturghie în sensul clasic al cuvântului, ci slujba austeră se numește Cina Domnului. Preotul trimitea celor care nu puteau participa la slujbă din motive de sănătate sau de bătrânețe, vin și pâine. Acest obicei a fost preluat și modificat de Biserica Ortodoxă din Transilvania și, în secolul următor, de cea Greco-Catolică. Românii au adoptat obiceiul în perioada principelui Gabriel Bethlen, care a pus cultul ortodox sub conducerea unui episcop calvin. Așa a apărut „paștele” adică pâinea tăiată în bucățele și vinul binecuvântat, care sunt consumate înainte de masă, de către membrii familiei, care spun „Christos a Înviat!” și „Adevărat că a Înviat!”.

       În secolul al XIX-lea au apărut blazoanele în biserici. Chiar dacă privilegiile nobiliare au fost înlăturate după Revoluția de la 1848, aristocrații au început să își pună blazoanele deasupra scaunelor din biserică. Acestea erau locuri de onoare, repartizate în funcție de poziția socială și de avere, astfel, nobilii erau siguri că vor avea cel mai bun loc la Slujba de Paște. 

       Învierea Domnului a pierdut din extravaganță în perioada comunistă. Autoritățile au descurajat procesiunile cu lumânări. „Existau nuclee izolate, unde sărbătoarea era trăită mult mai intens, tocmai pentru că exista opresiune” spunea preotul Gheorghe Lazea. Deținuții politici își amintesc că își transmiteau „Christos a Înviat!” prin semnalele alfabetului Morse.

       Celebrarea Paștelui a suferit schimbări majore și în secolul XX. Oamenii nu mai aveau răbdare să participe la lungile slujbe bizantine de noapte, multe comunități ortodoxe și greco-catolice au mutat liturghia care se organiza sâmbătă noaptea, duminică dimineața. „Ne adunam, după slujbă, la masă. Tata punea un ou roșu și un bănuț într-o farfurie cu apă și ne spălam cu apa aceea pe față, ca să fim frumoși tot anul” spunea un preot din Cluj, Grigore Arieșan. De multe ori, în familiile sărace, un ou roșu era împărțit în două sau chiar în patru. După slujbă, în prima zi de Paște, oamenii se adunau în curtea bisericii și cumpărau vinul rămas de la prepararea „paștelui” cu care se `cinsteau` și socializau îndelung. „Atunci se puneau la cale clăcile la muncile agricole” mai spunea preotul din Cluj.

       Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește-ne pe Facebook pentru a afla mai multe noutăți. Dă Like paginii noastre printr-un click aici!

Sursa foto:  ://ziarulunirea.ro/mesaje-de-paste-fericit-urari-felicitari-si-sms-uri-pe-care-le-poti-trimite-celor-dragi-de-sfintele-pasti-256766/