Lia Manoliu - valoare a sportului romanesc

 

     Prietena mea, de la care am învăţat multe lucruri bune, este singura atletă din lume care, în cei 30 de ani de carieră sportivă, a participat la 6 ediÅ£ii consecutive ale Jocurilor Olimpice. Lia Manoliu s-a născut la 25 aprilie 1932. A intrat de timpuriu în lumea sportului, practicînd, pe rînd, tenisul, disciplină în care a obÅ£inut titlul naÅ£ional pe echipe, baschetul, perioadă în care a fost selectată în lotul naÅ£ional, ÅŸi volei, obÅ£inînd, cu echipa sa, 3 titluri de campioană a ţării. La 16 ani a început să practice atletismul, specializîndu-se în aruncarea discului, cu care a obÅ£inut rezultate excelente pînă la vîrsta de 40 de ani.

     De altfel, ea deÅ£ine un record de longevitate olimpică, menÅ£ionat ÅŸi în ,,Cartea Recordurilor”. În paralel cu sportul, Lia a urmat cursurile Facultăţii de Energetică, din cadrul Institutului Politehnic. După absolvire, a lucrat ca ingineră la IPROMET BucureÅŸti. În îndelungata ÅŸi fructuoasa ei carieră sportivă, a cucerit 12 titluri naÅ£ionale ÅŸi 7 titluri balcanice, dar cele mai mari succese le-a repurtat în arena olimpică, unde a concurat începînd cu J.O. de la Helsinki (1952), cînd avea 20 de ani, pînă la Olimpiada de la München (1972). Cu prilejul acestui din urmă eveniment sportiv, între noi a luat naÅŸtere o frumoasă prietenie, ca între două sportive de performanţă, ea, în domeniul atletismului, iar eu, în cel al patinajului. În competiÅ£iile olimpice, Lia a obÅ£inut 2 medalii de bronz, la Roma, în 1960, ÅŸi la Tokyo, în 1964. Momentul de vîrf al vieÅ£ii ei sportive l-a reprezentat, însă, participarea la întrecerile olimpice din Mexic, în 1968. Atunci, deÅŸi era accidentată la braÅ£, a reuÅŸit să cucerească medalia de aur, la aruncarea discului. Cînd a fost întrebată de un jurnalist: ,,Cine sînteÅ£i dvs., Lia Manoliu?”, ea a răspuns cu modestie: ,,O sportivă care, uneori, a eÅŸuat ÅŸi care, de multe ori, a reuÅŸit, pentru că sportul este marea mea iubire. Fair-play-ul m-a învăţat să pierd cu demnitate. Nu mi-a plăcut niciodată locul II, o astfel de poziÅ£ie, în sport ÅŸi în viaţă, nu trebuie să existe, dacă vrei să fii respectat”. Se cuvine a fi menÅ£ionat ÅŸi faptul că Lia Manoliu a absolvit Åžcoala de ziariÅŸti sportivi ÅŸi, o perioadă, a fost corespondentă pentru ,,Sportul Popular”. După retragerea din viaÅ£a sportivă, a fost vicepreÅŸedintă a Comitetului Olimpic Român (1973-1990), apoi, preÅŸedintă a acestui for, pînă la dispariÅ£ia ei tragică, în 1998. În 1974, Comitetul Olimpic InternaÅ£ional i-a decernat Trofeul  ,,Fair-Play”, însoÅ£it de următoarele cuvinte de apreciere: ,,Comitetul a Å£inut să omagieze, prin această înaltă distincÅ£ie, o atletă căreia mărturii unanime i-au atestat loialitatea deplină ÅŸi spiritul sportiv de o generozitate exemplară. Este vorba de românca Lia Manoliu, care ÅŸi-a pus întreaga activitate sportivă sub semnul fair-play-ului”. În 1975, marii atlete i s-a acordat, din partea aceluiaÅŸi înalt for sportiv, Ordinul Olimpic ,,Colanul de bronz”. În semn de omagiu pentru prestigioasa carieră sportivă, i-au fost decernate ÅŸi alte valoroase distincÅ£ii internaÅ£ionale: Trofeul C.I.O. ,,Femeia în sport” (1990), Trofeul Centenarului C.I.O. (1994) ÅŸ.a. Lia Manoliu a fost, pentru mine, o prietenă adevărată. Am pierdut-o, din păcate, la 9 ianuarie 1998, cînd a încetat din viaţă,  după ce, cu o săptămînă înainte, intrase în comă, în timpul unei operaÅ£ii de tumoare pe creier. DispariÅ£ia ei a reprezentat o mare pierdere nu doar pentru rude, prieteni ÅŸi apropiaÅ£i, ci pentru întreaga lume a sportului românesc. Lia Manoliu este înmormîntată la Cimitirul Bellu.

 

Sursa foto : http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7958/5198224/1/lia-manoliu.jpg?width=610