Gabriela Szabo, invingatoare la Sydney

Gabriela Szabo - Povestea unei învingătoare

Pe 25 septembrie 2000, uriaşul Stadium Australia din Sydney a găzduit finala olimpică a probei feminine de 5.000 de metri. La start se aflau Gabriela Szabo, campioana mondială a distanţei în 1997 şi 1999, irlandeza Sonia O'Sullivan, câştigătoare la Campioantele Mondiale din 1995, sau etiopianca Gete Wami, deţinătoarea titlului mondial la 10.000 de metri.

Szabo era însă marea favorită. Nu doar pentru că se impusese la ultimele două ediţii ale Mondialelor, ci şi pentru că vendea după un an 1999 absolut incredibil, în care nu fusese învinsă şi reuşise să câştige marele premiu Golden League. Românca nu a înşelat aşteptările şi, după o cursă tactică excelentă, a trecut prima linia de sosire. Momentul maxim al unei cariere începută întâmplător cu 12 ani înainte, în Bistriţa natală.

Gabi Szabo s-a născut pe 14 noiembrie 1975 şi, după ce a cochetat cu gimnastica şi cu înotul, a ales atletismul. Sau, mai corect spus, atletismul a ales-o pe ea: „La şcoală, diriginta mea a văzut ca sunt mai vioaie şi m-a trimis la crosul şcolar, în parcul municipiului Bistriţa. M-am dus acolo şi am câştigat cu un avans de 600 de metri. Destinul a făcut ca Zsolt, care mergea spre stadion, să mă observe. La îndemnul lui m-am dus la atletism şi, dupa doar trei luni, am ocupat locul 2 la Campionatele Naţionale de copii”.

Zsolt era Zsolt Gyongyossy, cel care i-a devenit antrenor, singurul pe care l-a avut în carieră, şi, în 1999, şi soţ: „Dacă nu era el, nu eram eu şi invers. Acesta a fost destinul nostru, să ne întâlnim şi să rămânem împreună. La un moment dat, el a fost pentru mine şi mamă, şi tată”.

Nu a trecut mult şi Gabi s-a transferat la Rapid, iar în 1991 a cucerit titlul european de tineret, performanţă repetată în 1993, pentru ca în 1994 să devină şi campioană mondială pe aceeaşi distanţă. În acelaşi an a venit şi momentul debutului la senioare, cu un loc 3 la Campioantele Europene de Helsinki. A fost prima întâlnire cu Sonia O'Sullivan, cea care a câştigat în capitala Finlandei şi care o va învinge din nou pe Szabo patru ani mai târziu, la 5.000 de metri de această dată, tot la Europene.

Deşi cele mai importante rezultate ale carierei le-a obţinut în proba 5.000 de metri, Gabi Szabo susţine că aceasta nu i-a plăcut în mod special: „Cursele de 1.500 de metri mi-au plăcut dintotdeauna, însă proba de care m-am îndrăgostit a fost cea de 3.000 de metri. Această probă îmi conferea un sentiment de siguranţă, pentru că ştiam că era foarte greu să fiu învinsă. În ceea ce priveşte proba de 5.000, nu am iubit-o în mod deosebit, dar se pare că m-am descurcat bine, având în vedere că am fost campioană mondială şi olimpică”. De altfel, proba de 1.500 de metri i-a adus şi prima medalie olimpică, argintul la Atlanta, în 1996, rusoaica Svetlana Masterkova învingând-o în finală cu mai mult de o secundă. La aceeaşi competiţie, a luat startul şi la 5.000 de metri, dar a ratat calificarea în ultimul act. În anul următor a cucerit titlul mondial la 5.000 de metri, la Atena, luându-şi astfel revanşa pentru eşecul de la Olimpiadă, iar în 1998 a câştigat titlul european indoor, la 3.000 de metri.

„Nu mi-a plăcut să pierd niciodată. Pentru mine, locul al doilea era ca şi cum aş fi abandonat cursa. Chiar dacă ieşeam pe locul al doilea cu un timp foarte bun, pentru mine nu însemna nimic, pentru că nu puteam să pierd. Faptul că ieşeam pe locul al doilea mă ambiţiona atât de tare încât la a doua cursă trebuia să câştig”, scrie pe site-ul Gabrielei Szabo.

O adevărată declaraţie de intenţie, o filosofie după care şi-a ghidat întreaga carieră. Din acest punct de vedere, cu siguranţă că 1999 a fost anul perfect. Campioană europeană indoor la 3.000 de metri, campioană mondială în aer liber la 5.000 de metri, dublă campioană mondială indoor la 1.500 şi 3.000 de metri, record mondial indoor la 5.000 de metri şi, în special, marele premiu Golden League, pe care l-a împărţit cu danezul Wilson Kipketer. Performanţe care nu i-au adus doar titlurile de Atleta Europeană a Anului şi Atleta Anului din partea IAAF, ci şi pe cel de Sportiva Anului, un premiu oferit de jurnaliştii din întreaga lume.

Performanţe şi premii care răsplăteau mulţi ani de muncă şi de antrenamente istovitoare: „Eu am zis mereu că greul adevărat este la antrenamente, la pregătirea care trebuie să-ţi iasă perfect, astfel ca la concurs să-ţi fie uşor. Eu nu mă opream din alergat niciodată, că era ploaie, frig sau caniculă”.

Dar cea mai mare răsplată a reprezentat-o Olimpiada excelentă pe care a făcut-o la Sydney, în 2000. Şi-a respectat statutul de favorită la 5.000 de metri, acolo unde a stabilit un nou record olimpic (14:40.80) şi le-a învins pe irlandeza Sonia O'Sullivan şi pe etiopianca Gete Wami, apoi a obţinut medalia de bronz la 1.500, fiind depăşită de algerianca Nouria Merah-Benida şi de Violeta Beclea Szekely, cea cu care va avea un dur schimb de replici în perioada următoare. „Cea mai mare bucurie a fost când am câştigat Olimpiada. După cursă, am făcut controlul doping, am fost la conferinţa de presă, am terminat toate treburile la stadion şi apoi am plecat. În drum spre casă, oamenii mă opreau din doi în doi metri. Voiau să vorbească cu mine, să-mi strângă mâna şi să-mi spună că sunt fantastică. Deşi, până la urmă, mi-am pus gluga pe cap, să nu mai fiu recunoscută de nimeni şi să pot ajunge acasă, mi-am dat seama cu bucurie ce înseamnă cu adevărat sa fii un campion olimpic apreciat. Nu se compară cu nimic”, a rememorat Gabi momentele de după cursa vieţii sale.

Peste un an, la Edmonton, a reuşit să ia aurul mondial şi în proba sa preferată, cea de 1.500 de metri, învingându-le pe Violeta Szekely şi pe rusoaica Natalya Gorelova, însă perioada următoare a fost caracterizată de rezultate tot mai slabe şi probleme cu accidentările. Retragerea a venit firesc, în 2005, cu un mare regret: „Înainte de a mă fi retras, mi-am dorit foarte mult să obţin încă o medalie olimpică. Voiam sa bat recordul mondial la 5000 de metri în aer liber. Eram capabilă să obţin acest rezultat, însă ceva se întâmpla în timpul cursei. Am încercat să reglez problema în antrenament, însa în concurs nu ştiu ce se întâmpla. A trebuit să mă opresc, însă nu mi-a părut rău, pentru că activitatea de sportiv mi-a adus bucurii pe care nu le poţi compara cu nimic”. Se încheia astfel o carieră cu peste 20 de medalii de aur la diferite competiţii, olimpice mondiale şi europene: „Culmea este că abia după ce m-am retras am realizat cu adevărat ce valoare am avut şi ce amprentă am lasat în lumea sportului. Sunt mândră de mine şi poziţia de care mă bucur azi în societate.”

Sursa foto : http://qmagazine.ro/wp-content/uploads/2012/12/gabi-szabo1.jpg