Doina Melinte - unul dintre simbolurile atletismului românesc

 

     Doina Melinte este una dintre cele mai mari campioane oferite de atletismul românesc. Pe parcursul carierei sale, ea a realizat 18 recorduri naţionale în sală şi în aer liber, 13 recorduri europene în sală şi patru recorduri mondiale. A câştigat zece titluri de campioană naţională, de două ori medaliată cu aur la Campionatul Mondial, două medalii de aur la Cupa Mondială, o medalie de aur şi una de argint la Jocurile Olimpice şi lista poate continua.

Născută în localitatea Hudeşti, judeţul Botoşani, 1956, Doina a iubit sportul de mică, a cochetat cu gimnastica în clasele şcolii primare şi îşi dorea să se facă balerină, dar pentru asta trebuia să plece la Cluj, unde părinţii au refuzat să o lase. 

     Ajunsă la liceu, în Bistriţa, Doina a început să practice handbalul, însă cariera sa a început în momentul în care a câştigat un cros în oraş şi a fost observată de antrenorul Ioan Zanca. În scurt timp, ea s-a îndrăgostit de atletism, alerga în acea perioadă la 400, 800 şi 1.500 de metri.

     După liceu, a fost admisă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Suceava. Acolo s-a întâlnit cu antrenorul Dorin Melinte, cel care a ajutat-o să îşi ridice nivelul performanţei şi i-a devenit, ulterior, soţ. În 1979, la terminarea facultăţii, sportiva a fost cooptată în lotul României, lot cu care a plecat la Moscova pentru Olimpiada din 1980.

     Aflată la prima competiţie internaţională importantă, Doina Melinte a realizat o performanţă foarte bună pentru o sportivă debutantă la Olimpiadă. În ciuda eforturilor sale, însă, nu a prins finala de la 800 de metri, fiind prima de sub linie, al nouălea timp înregistrat. Într-un interviu acordat ziaruului Adevărul, ea îşi aminteşte că acea clasare pe poziţia a noua a ambiţionat-o şi i-a oferit încrederea că într-o zi se va urca pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic.

     Întrebată despre actualele competiţii de atletism şi atleţii din perioada actuală, ea a răspuns că fără o viaţă liniştită şi concentrată pe antrenamente nu se poate obţine performanţa. În perioada în care se pregătea pentru competiţiile internaţionale, Doina îşi aminteşte că se afla în cantonamente de la începutul lunii octombrie până după Campionatele Mondiale sau Europene din martie, revenea acasă pentru câteva zile, după care pleca din nou până la sfârşitul lunii septembrie. "Asta era viaţa mea. Mi-am asumat riscurile, sacrificiile, dar am făcut mare performanţă" a spus campioana olimpică.

     În 1984, în ciuda boicotului sovietic, România îşi trimitea delegaţia la Los Angeles pentru a participa la Olimpiadă. Medaliată cu aur la Universiada din 1981 pentru cursa de 800 de metri, Doina Melinte venea în Statele Unite convinsă că poate să lupte pentru o medalie olimpică de aur, fie la 800, fie la 1.500 de metri.

     Câştigătoare ale curselor de calificare, atât Doina Melinte, cât şi Fiţa Lovin au ajuns în semi-finalele cursei de 800 de metri. Lovin a reuşit să scoată un timp foarte bun în semi-finală, întrecând-o la limită pe italianca Gabriella Dorio. Ambele sportive au reuşit să coboare sub timpul de două minute. Spre deosebire de conaţionala sa, Doina a terminat cursa din semi-finală în urma americancei Kim Gallagher, la peste două secunde întârziere faţă de timpul stabilit de Fiţa Lovin.

     Toate cele patru sportive calificate din semi-finala 2 aveau un timp mai bun decât Melinte, iar românca nu se număra printre favoritele clare ale cursei. Totuşi, când mai erau 200 de metri din cursă, Doina a accelerat, reuşind să ajungă în fruntea tuturor alergătoarelor. Americanca era chiar în urma ei, iar la 150 de metri părea capabilă să facă un finiş mai bun decât sportiva din România. Aceasta era, însă, de neoprit. Nu numai că a reuşit să îi reziste americancei, dar s-a distanţat la peste o secundă pe ultima linie dreaptă. Aurul obţinut de Melinte a fost dublat de un bronz obţinut de Fiţa Lovin, iar România a înregistrat una dintre cele mai frumoase victorii pe pista de atletism.

     Cinci zile mai târziu, Doina Melinte, Maricica Puică şi Fiţa Lovin se aliniau la startul finalei la 1.500 de metri. Puică se calificase cu un timp foarte bun în urma italiencei Gabriella Dorio, în timp ce Melinte şi Lovin au ajuns în finală după o cursă strânsă, unde au terminat pe doi şi trei. Cu două ture rămase în cursă, sportiva din Italia a preluat conducerea şi a impus un ritm menit să scuture din urmăritoare. Melinte i-a luat urma şi a accelerat pentru a ţine pasul, Puică a rămas pe locul cinci, Lovin, mult în spate.  Intrată în penultima linie dreaptă, Doina a declanşat atacul şi a întrecut-o uşor pe Dorio, fiind prima în ultima turnantă. Lăsată în afara medaliilor la cursa de 800 de metri, italianca a găsit resurse pentru a ataca decisiv, încheind înaintea româncei. Puică a reuşit, de asemenea, un finiş remarcabil, revenind de pe locul cinci până pe trei, ocupând ultima treaptă a podiumului.

     După Olimpiada de la Los Angeles, Doina a câştigat multiple titluri mondiale şi europene la 1.500 de metri, însă nu a reuşit să repete performanţa de la Jocurile Olimpice din Statele Unite la Seul, în 1988.

     În 1990, la Campionatul European, sportiva din România a reuşit să cucerească din nou titlul continental, cu un timp care a devenit, la acel moment record european. Melinte este singurul atlet român care deţine un record mondial încă valabil, cel de la cursa de o milă.

     După retragerea din activitate, Melinte a rămas una dintre cele mai importante personalităţi ale sportului românesc. Ea s-a implicat în dezvoltarea programelor pentru elevi şi este preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

 

Sursa foto : http://jo2012.antena3.ro/thumbs/big/2012/07/06/doina-melinte-unul-dintre-simbolurile-atletismului-romanesc-39729.jpg