Romania Mama pe Facebook Romania Mama pe Twitter
Ştiri și evenimente de ultimă oră    |
Suna la sau trimite un email la romaniamam2012@gmail.com
AI UN PONT?
RoMama
» Home
» Termeni si Conditii
» Cont nou institutii
» Contact
 
Sport
 
ATLETISM
Adaugat: 17 Iunie 2013    Actualizat: 17 Iunie 2013
Constantina Diţă, campioană olimpică la maraton: „Aş fi vrut să alerg un maraton şi în România!“
 
     Constantina Diţă va participa la Jocurile Olimpice de la Londra, după care are de gând să se retragă chiar dacă şi-ar fi dorit să facă o cursă şi în faţa conaţionalilor ei.
     O singură dată a câştigat România titlul olimpic la maraton, iar acest succes se datorează Constantinei Diţă, în 2008, la Beijing. La 42 de ani, „Puşa" se pregăteşte acum să participe la ediţia londoneză a Jocurilor Olimpice şi declară că îi place să alerge pe străzile oraşului de pe Tamisa. După incidentul din urmă cu câţiva ani, din pădurea Băneasa, când a fost stropită cu bere de nişte golani, atleta a decis să se antreneze mai mult în SUA. „Americanii ştiu să preţuiască valorile, sportivii", crede ea.
 
     „Adevărul": Aţi concurat mereu, cu plăcere, la Maratonul Londrei. Reprezintă ceva special pentru dumneavoastră?
    Constantina Diţă: Merg în fiecare an la Londra pentru că este unul dintre maratoanele mele preferate. Aici m-am redescoperit ca sportivă de elită. Am venit pe locul 2 în 2003. De atunci, am participat în fiecare an. Am avut mereu rezultate pozitive, mai puţin în 1999. Atunci m-am oprit după 30 de kilometri. Şi voi participa şi anul acesta.
     În afară de cursa în sine, ce vă place în Londra?
    Este unul dintre cele cinci maratoane mari din lume. În primul rând, organizarea este extraordinară. Englezii ştiu să-şi primească sportivii de elită. Respectă foarte mult acest lucru, şi asta m-a impresionat. Îmi plac oamenii care te încurajează de pe marginea traseului când alergi. Vă daţi seama că sunt un milion de spectatori în fiecare an. Mie îmi dă mai multă energie, mai mult curaj.
     Aţi participat la diverse curse de maraton. Care a fost cel mai dificil din punct de vedere al traseului, al climei?
      Nu ştiu ce cred celelalte sportive, dar mie îmi place să alerg pe răcoare. La Londra, de pildă, temperatura este bună din punctul meu de vedere. Îmi prieşte acolo. Aşa am alergat şi la Chicago. Tot pe o vreme mai rece. Altora le place să concureze pe căldură. Cum sunt atletele din Kenya sau Etiopia.
     Aţi trecut şi prin momente dificile atunci când aţi alergat la Londra?
     Traseul de la Londra, cel clasic, nu acela pe care se va concura la Jocurile Olimpice, este unul foarte rapid. La maraton, fiind vorba despre 42 de kilometri, sunt momente în care îţi vine să cedezi. Ca să rezişti trebuie să ai o mentalitate foarte puternică. Să ştii să treci peste punctele moarte, cum se spune la noi, în sport. „La Beijing, am luat un start mai lent"
     Care ar fi secretul longevităţii dumneavoastră?
     Un sportiv, dacă nu are o viaţă bine organizată, nu poate ajunge la un nivel foarte înalt. Trebuie foarte multă seriozitate. Să-ţi faci programul cum trebuie. Să te îngrijeşti de refacere după ce ai participat la un maraton. Toate acestea contează foarte mult pentru un sportiv. Iar eu am fost foarte atentă cu toate aceste aspecte.
     Aţi reuşit o victorie senzaţională la Jocurile Olimpice de la Beijing, devenind prima şi singura campioană olimpică la maraton pentru România. A fost vorba despre o surpriză?
    Pentru mine nu a fost o surpriză. Aveam atâţia ani de muncă în spate. Ştiam foarte bine ce am lucrat înainte. Eu am încercat să câştig şi în 2004, la Atena. Acolo am cedat la kilometrul 30. Din cauza căldurii, nu m-am simţit bine. Mai ales că nu mă pregătisem la temperatura pe care am găsit-o în Grecia. M-am oprit, însă am terminat cursa. E adevărat, de pe locul 3 am ajuns pe 19, pentru că am mers vreo doi kilometri. Din 2004 până în 2008 am învăţat foarte multe. Să ţin cont de temperatura la care se aleargă maratonul următor, de pildă. Aşa am reuşit la Beijing. Nu mă aşteptam să câştig, ci să vin între primele trei. Poate că medalia de aur a fost o surpriză. Ştiam că iau startul foarte multe atlete bune, foarte tinere. Am avut curajul să merg cu ele şi să duc cursa până la capăt.
     Aţi avut o tactică anume la Beijing?
   M-a surprins că nu au venit cu mine, la jumătatea maratonului. Aceasta a şi fost tactica mea. N-am mai plecat foarte tare din primul kilometru, aşa cum obişnuiam la multe maratoane, la Londra, la Chicago. Am discutat cu antrenorul meu, Valeriu Tomescu, şi am schimbat tactica. Mi-am spus că e vorba despre Jocurile Olimpice şi că nu e cazul să câştig timp. Nu mai era vorba despre timp, ci despre o medalie. Am decis să stau în grup până la kilometrul 25. Când am văzut că timpul este mai slab, am stat până la kilometrul 21. Am decis să mă desprind. Am crezut că adversarele vor veni după mine, dar nu au făcut-o. A fost greşeala lor. Dumnezeu m-a ajutat şi am câştigat medalia de aur.
     Privind înapoi, aveţi şi regrete sau consideraţi că rezultatele obţinute au făcut să merite munca şi sacrificiile făcute?
    Nu am avut niciodată regrete că am făcut sport sau să mă gândesc că mi-am sacrificat viaţa. Nu pot să spun asta pentru că mie mi-a plăcut să fac sport. De asta am şi început să alerg. Nu m-am gândit niciodată că pierd ceva făcând sport sau că nu merg să mă distrez din cauză că am antrenament. Mereu mă gândeam cum să ajung în topul mondial. Acest vis al meu m-a făcut mereu foarte puternică. Nu o să regret niciodată alegerea mea. Şi la Bucureşti se organizează anual un maraton.
     V-aţi gândit să participaţi şi la el?
    Eu nu ştiu dacă voi mai concura după Jocurile Olimpice din acest an. Vreau să mă retrag. Deja am foarte mulţi ani de competiţie. Vârsta îşi spune cuvântul. A apărut o uzură, cum spunem noi. Nu mă mai refac foarte repede după o competiţie. Îmi trebuie mai mult timp. Am încercat şi la antrenamente să fac ceea ce făceam înainte, însă nu mai merge. Am schimbat puţin şi în pregătire. Eu aş fi vrut să alerg un maraton în România. La noi acasă.          
     Unde este mai bine să concurezi decât în ţara în care te-ai născut?
     Când era maratonul de la Bucureşti, eu îl aveam pe cel de la Chicago. Dacă aş mai alerga şi după Jocurile Olimpice, aş încerca să o fac şi la Bucureşti. Vă antrenaţi în America. Oamenii de acolo au un cult pentru mişcare, pentru alergare. Americanii îi respectă pe sportivi. Indiferent de sport, ei te respectă pentru ceea ce faci. Am ales să mă antrenez acolo pentru că am condiţii foarte bune. Sunt şosele unde pot să alerg fără să mă deranjeze cineva. Merg la altitudine de 3.000 de metri, unde alerg foarte uşor. Fără să mă fluiere cineva sau să arunce în mine. De obicei, înainte de maratonul de la Londra eu mergeam în ţară să fac acomodarea. Cum coborâm noi, de obicei, de la altitudine, înainte de fiecare competiţie. Anul trecut am preferat să merg în statul Florida, unde a fost mai cald. "Maratonul cere foarte multe sacrificii. Eu le-am făcut pentru a ajunge acolo unde doream. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere chiar în ziua  în care trebuia.''
4 medalii a câştigat „Puşa" la Campionatele Mondiale de maraton, semimaraton şi curse pe şosea. „Băiatul meu a jucat baschet, iar acum face fotbal"
     În 2011, nu aţi participat la Campionatul Mondial. Care a fost motivul?
    Nu pot participa la mai mult de două maratoane pe an. Din cauza vârstei. Voi alerga la Londra, în această primăvară, iar apoi tot acolo, la Jocurile Olimpice. Eu am fost invitată să particip pentru că am câştigat medalia de aur la Beijing.
     Vă dedicaţi o parte din timp băiatului dumneavoastră. Vine să vă vadă atunci când concuraţi?
     De multe ori, merge cu mine la antrenamentele mai uşoare. După-amiaza, fiindcă dimineaţa este la şcoală. Îi place sportul. Acum joacă fotbal european. A făcut şi baschet. E un copil cuminte. Mai face şi câte o boroboaţă, însă aşa sunt copiii. A participat şi la o cursă de alergare organizată în programul unui maraton la care am participat. M-am dus să-l văd. N-a alergat rău şi am fost atât de mândră că a terminat.
     V-aţi gândit ce veţi face după ce nu veţi mai concura? Veţi rămâne în sport?
     Oh, încă nu m-am gândit. Şi nici nu vreau să mă gândesc. Deocamdată, mă concentrez pe prezent, pe ce voi face în perioada următoare. Iau totul pas cu pas. După Jocurile Olimpice de la Londra voi vedea ce voi face.
     În afară de sport mai aveţi timp şi de altceva?
     Da, normal, mai am de făcut atâtea şi pe lângă casă. Particip la tot felul de acţiuni, la curse unde nu alerg, ci doar promovez ideea de mişcare. În perioadele acestea mai fac şi antrenamente, însă mai uşoare. După ce merg atâtea ore cu avionul nu pot face o pregătire normală.
CV - Constantina Diţă - Data și locul nașterii: 23.01.1970, Turbure, Gorj - Locuieşte la Boulder (Colorado - SUA) - Înălţime: 1,60 m - Greutate: 48 kg - Performanţe: Locul 1: JO Beijing - 2008, Chicago - 2004, Edmonton - 2005 Locul 2: Debrecen - 2006, Velenje - 1999 Locul 3: New Delhi - 2004, Helsinki - 2005, Londra - 2007
 
Sursa foto : http://www.libertatea.ro/typo3temp/pics/4411-256119-15duta_7d1a09a6c8.jpg foto

Comentarii 0 Comentarii

Operator:   
 
 
 
 
 
ABONARE NEWSLETTER:
 
Adresa de email:
 
 
TOP ARTICOLE
 
 
 
ACTUALITATE
 
Urmează zile friguroase și un nor toxic. Avertismentul ANM

» 27 Septembrie 2021 | Comentarii 0
 
ACTUALITATE
 
Cîțu: Penalizări pentru medicii și profesorii care nu se vaccinează

» 26 Septembrie 2021 | Comentarii 0
 
FASHION FEMEI
 
Ce blugi să alegi ca să fi la modă

» 27 Septembrie 2021 | Comentarii 0
 
STIRI TURISM
 
Garofița, o floare care crește doar într-un singur loc de pe planetă: Munții Piatra Craiului

» 26 Septembrie 2021 | Comentarii 0
 
STIRI JUDETUL SALAJ
 
Primăria Jibou și AJOFM Sălaj au organizat un eveniment la care zeci de asistați social și-au găsit de muncă

» 26 Septembrie 2021 | Comentarii 0
 
STIRI JUDETUL IASI
 
Consiliul Județean Iași, demersuri pentru modernizarea Aeroportului Iași cu fonduri europene

» 25 Septembrie 2021 | Comentarii 0