Anisoara Cusmir - Stanciu - palmaresul unei atlete de valoare

ANISOARA CUSMIR-STANCIU

Anişoara Cuşmir - Stanciu s-a născut pe 28 iunie 1962, la Brăila, şi a început să practice atletismul la 10 ani, sub îndrumarea profesorului Ioan Leu. După un juniorat pe care chiar ea l-a caracterizat „mulţumitor, dar nu strălucit”, a fost preluată de un alt antrenor, Ioan Moroiu. El a fost cel care i-a citit calităţile necesare pentru a se impune la lungime, iar după un an brăileanca stabilea deja un nou record naţional la junioare, urmat, inevitabil, de cel de la senioare, la puţin timp.

Pentru mine, lungimea a fost dragoste la prima vedere. Am iubit această probă şi ea mi-a dăruit tot ce am vrut: şase recorduri mondiale, titlul de campioană olimpică, titlurile de vicecampioană mondială şi europeană şi multe, multe altele. Pentru mine, este «Prinţesa» atletismului. O probă tehnică în care ai şase şanse ca să arăţi ce poţi”, a spus fosta atletă într-un interviu acordat anul trecut pentru Revista Flacăra.

Abia împlinise 20 de ani când a stabilit primul său record mondial. Se întâmpla în august 1982, la campionatele naţionale, când a sărit 7,15 metri, cu 6 centimetri mai mult decât Vilma Bardauskiene, deţinătoarea celei mai bune performanţe din toate timpurile la momentul respectiv. Nu a apucat să se bucure prea mult pentru reuşita sa, pentru că rivala de la Rapid, Vali Ionescu, a corectat din nou recordul, cu o săritură care a măsurat 7,20 metri. O lună mai târziu, avea să piardă din nou în faţa aceleiaşi adversare, la Europenele de la Atena, unde s-a clasat pe locul 2.

Şi-a luat revanşa în anii următori, când s-a aflat mereu în prim-planul competiţiilor la care a participat. „Anii ’83 şi ’84 au fost anii mei de graţie. Ştiam că pot. Eram pregătită din toate punctele de vedere: fizic, psihic, nu îmi lipsea nimic, nu am avut accidentări. Era o atmosferă deosebită şi asta m-a ajutat enorm”, a povestit Anişoara Cuşmir. A început prin a-şi recupera recordul mondial, sărind 7,21 metri în mai 1983, pentru ca, după o lună, să-şi depăşească propria performanţă în două rânduri, reuşind succesiv 7,27 metri şi 7,43 de metri, la Internaţionalele României. O imagine cât se poate de bună pentru a înţelege nivelul atletismului din ţara noastră în acea perioadă.

„Record mondial pentru anul 2000!”, a titrat ziarul Sportul, în care Romeo Vilara şi Vladimir Moraru afirmau că „este cea mai impresionantă performanţă fizică realizată vreodată pe un stadion românesc, unul dintre cele mai spectaculoase recorduri mondiale, dacă nu chiar cel mai spectaculos, din istoria atletismului feminin, unul din marile evenimente dintotdeauna ale sportului mondial”. Nici agenţiile de presă din străinătate nu au ocolit subiectul, France Presse scriind că „saltul acesta fantastic se înscrie ca un record ce nu intra în calculele specialiştilor nici pentru următorii zece ani. Cuşmir a devansat toate previziunile”. „Când am auzit vocea crainicului pronunţând 7,43 metri, am crezut că leşin. Mă aşteptam să sar mult, dar nu chiar atât. Uralele spectatorilor m-au convins că nu visez. La momentul acela, 7,43 metri era o cifră. Unii chiar o comparau cu săritura lui Bob Beamon la băieţi. Nu realizam toate lucrurile astea. Eu ştiam că trebuie să-mi fac treaba”, explică sportiva care reprezenta atunci clubul Steaua. Totuşi, „recordul pentru anul 2000” n-a rezistat decât doi ani, fiind bătut de germanca Heike Drechsler în septembrie 1985, când a sărit 7,44 metri.

În ciuda faptului că era deţinătoare a recordului mondial, Anişoara Cuşmir nu a reuşit să cucerească şi titlul mondial la Helsinki, în 1983, acolo unde s-a clasat totuşi pe podium, pe poziţia a doua, în spatele lui Heike Daute-Drechsler (RDG), dar în faţa lui Carol Lewis, sora lui Carl Lewis, cu o săritură de 7,15 metri, cu 12 centimetri mai slabă decât cea a învingătoarei. Marele său succes a venit însă un an mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, când a cucerit medalia de aur (6,96 metri), după o finală în care marea sa rivală Vali Ionescu a ocupat locul 2.

Prin performanţa reuşită în 1984, Anişoara Cuşmir o egala pe cea a Vioricăi Viscopoleanu, de asemenea campioană olimpică la săritura în lungime, în 1968, la Ciudad de Mexico, acolo unde atleta din România stabilise şi un nou record mondial, cu 6,82 metri.

Cu toate acestea, „pentru sufletul meu, medalia cea mai strălucitoare şi rezultatul cifric cel mai important este argintul cucerit la Mondialele din 1983. Acel 7,15 metri şi medalia de argint sunt cele mai importante pentru mine”. Sunteţi uimiţi? Cuşmir completează: „Ştiu că Jocurile Olimpice sunt visul oricărui sportiv, că dacă obţii acolo medalia de aur este ceva extraordinar. Eu am un mare regret pentru Olimpiada din ’84, acela că acolo nu au fost prezente toate adversarele mele din cauza boicotului impus de fosta Uniune Sovietică”.

Aflată la apogeul carierei deşi avea doar 22 de ani în momentul cucerii titlului olimpic, Anişoara Cuşmir - Stanciu a fost nevoită să se retragă prematur din cauza unor probleme la spate: „Probabil că este singurul meu regret atunci când vorbesc despre activitatea competiţională. Două vertebre au luat-o razna, una în faţa celeilalte. Nimeni nu a ştiut să-mi spună dacă am venit cu problema de acasă sau am «câştigat-o» pe parcurs. Cert este că durerile erau groaznice şi, în orice moment, exista posibilitatea ca, din cauza efortului, să ajung la complicaţii grave. Dacă îmi dădea cineva atunci o mică speranţă m-aş fi întors în competiţii doar pe vorbe”.

Nimeni nu i-a spus nicio vorbă, astfel că a renunţat la concursuri, dar a continuat să reprezinte clubul Steaua, cel la care s-a afirmat şi consacrat, din postura de antrenor, unul dintre elevii săi fiind Bogdan Tudor. Şi priveşte în urmă fără mânie: „Dacă ar fi să pot da timpul inapoi, aş face exact ceea ce am făcut. Nu am regrete, sunt un om ca toţi ceilalţi. Aş grăbi poate puţin venirea pe lume a fetei mele. Am cel mai bun, cel mai frumos copil, fiica mea, Raluca-Sabrina, «performanţa» mea de neegalat. Recordurile mele au căzut de mult, performanţele mele au rămas probabil scrise undeva, fiica mea este şi va fi cu mine”.

Sursa foto : http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/8/8b/Ani%C5%9Foara_Cu%C5%9Fmir-Stanciu.jpg