Cronicarul Mihail Cantacuzino, autor al unei opere cu multe şi preţioase informaţii privind trecutul nostru istoric, a deţinut mai multe dregătorii în Ţara Românească (la 40 de ani era logofăt, după ce înainte fusese pe rand medelnicer, stolnic, vistier). Mihail Cantacuzino a jucat un rol politic de primă importanţă în timpul războiului ruso- turc din 1768-1774, participand direct la carmuirea destinelor statului muntean. După încheierea păcii din 1774 de la Kuciuk-Kainargi, Mihail Cantacuzino s-a stabilit în Rusia, unde - recunoscandu-i-se meritele - i s-au dat cateva moşii, gradul de general-maior şi titlul de consilier de stat.
Începută pe cand se afla în patrie şi terminată la 30 ianuarie 1776, «Istoria Ţării Româneşti» este principala scriere a lui Mihail Cantacuzino. Ea se prezintă ca o istorie completă a evenimentelor din 1215 (dată considerată de autor a fi aceea a întemeierii ţării) pană în anul păcii de la Kuciuk-Kainargi. Dacă unele perioade istorice sau domnii sânt mai succint prezentate, despre altele autorul oferă informaţii numeroase şi chiar amănunte (spre exemplu, despre domnia lui Şerban vodă Cantacuzino, care a introdus cultura porumbului, a instituit prima şcoală grecească, a înfiinţat o manufactură de postav la Afumaţi etc.). Istoria lui Mihail Cantacuzino conţine şi multe date geografice, statistice şi economice, cum sânt cele referitoare la hotarele ţării, la munţii, raurile, vadurile şi drumurile ei, vamele şi tarifele vamale, meşteşugurile, exploatarea subsolului, negoţul etc.
Cea de a doua lucrare a lui Mihail Cantacuzino, «Ghenealoghia Cantacuzinilor», scrisă în timpul şederii în Rusia, a fost terminată în anul 1787. Utilă istoricilor mai ales în cea de a doua parte a ei, Ghenealoghia prezintă însă şi calităţi literare, îndeosebi în descrierea întamplărilor pe care autorul le-a cunoscut direct, la care a fost martor ocular.
Sursa foto: http://www.crestinortodox.ro/icoane/brancoveanu-cantacuzino-ctitori-martiri/serban-maria-mihail-cantacuzino-119242.html