Mariana Drăghicescu

Mariana Drãghicescu

     S-a nascut la Bogaltin, in 18 septembrie 1952, unde a copilarit si a facut 4 clase, apoi la Herculane, unde a terminat 8 clase, asta pentru ca tatal ei era cu serviciul acolo, ca magazioner la o cantina. A terminat cele 8 clase, si-a inceput sa cante, mai intai la sarbatorile scolare, mai apoi la "1 mai", "23 august" si asa mai departe unde de fapt si-a cunoscut succesul.
Primele cantece populare le-a invatat in sat, de la parintii ei, care l-a randul lor cantau, doine (mama) cand mergea cu vitele la camp.
Mariana era un copil cuminte si linistit, care deseori mergea la bunica ei din partea mamei, Petruta Raduta, care "o baga mai mult in seama" si careia ii spunea"muica" . Mama Marianei si azi isi aduce aminte cum ii spunea, "ma duc la muica, ca ea ma tine bine".
     Copilaria ei s-a petrecut in Bogaltin, impreuna cu fratii ei, mai mult pe la bunici. Bunicul le canta la fluier, mai in toata seara, Icoana fiind mai mare o invata la joc pe Mariana care era mai mica, mai apoi a inceput sa cante, acompaniata de bunic, cu fluierul sau, chiar pe genunchii lui, una pe unul cealalta pe altul, pe la 4-5 anisori.
     A inceput cu melodiile Mariei Tanase si-ale Mariei Lataretu, unde cel mai de seama "profesor" i-a fost bunicul pe care mai tot timpul il intreba daca e bine.
     Jocurile copilariei au fost frumoase, prin Prisasina, mergea cu mieii pe camp, adunau flori pe care le impleteau in frumoase coronite, apoi mergeau la ciresi, "a fost frumos", isi aduce aminte sora Marianei, Icoana. Fratele, mezinul familiei, Pavaluta s-a stins la numai 10 ani, intr-un accident, lovit cu o piatra in cap sau o fi cazut pe undeva, numai Dumnezeu stie..... Mariana l-a plans foarte mult, probabil de unde si doina "De-as avea si eu un frate". Cei de acasa au reusit s-o linisteasca ca "il vom duce la doctor si-i va pune capul la loc si-apoi va veni acasa".
     Primele clase le-a facut la Prisasina, cam la un kilometru de casa un catun mai mic din Bogaltin, unde mergea cu ghiozdanul in spate, alaturi de ceilalti copii din sat. Primul invatator i-a fost Alexa din Plugova, care era foarte multumit de ea, avand numai note de 8, 9 si 10.
     Prima aparitie pe o "scena" a fost in Prisasina la varsta de 8 ani, la o serbare a scolii, in anul 1960, "zi-i bade cu fluera........ sa ma invart roata sa se faca fusta roata" unde a fost foarte aplaudata, isi aduce aminte mama ei..... La fiecare sarbatoare, Mariana, alaturi de sora ei isi faceau costume frumoase si mergeau impreuna in sat, "o copilaria frumoasa" , isi aduce aminte Icoana, sora mai mare a Marianei, care si ea a cantat, mai ales doine, dar cand s-a mutat la Herculane, s-a oprit. Catrintele Marianei erau facute de Icoana, si de bunica din partea mamei.
     La Herculane a stat cu tatal ei si cu o sora de-a lui, Ana, care a avut grija de ea si care i-a fost si moasa. Acolo a inceput sa cante prin 1964, pentru ca venise cu un an mai devreme, n-a apucat sa-si termine liceul pentru ca a fost chemata la Bucuresti, apoi la Timisoara, unde a cantat la restaurantul "Cina", unde l-a cunoscut pe Sandu, cu care mai apoi s-a si casatorit.
     La Herculane s-a intors impreuna cu Sandu, la "Doina Banatului", unde mama ei a incercat sa o angajeze, dar din pacate nu s-a putut ca era prea tinerica. Pe vremea cat era la "Doina Banatului" mergea mai des pe-acasa cu ocazia diferitelor spectacole.
     Dupa casatorie s-a zbatut si tot a reusit sa mearga la "Doina Banatului" la Caransebes, dupa care s-a mutat la Ansamblul "Banatul" din Timisoara.
S-a casatorit in luna lui aprilie 1974, iar exact dupa cununie la 23 de ani a fost si moartea ei, tot in aprilie....
     Mariana a fost dulce la suflet, cand mergea pe la Herculane, la toti saracii le dadea bani sau ii ajuta cu ceea ce putea ea. Avea grija de toata lumea, chiar si de mama ei, ajutand-o sa-si aleaga hainele cu care sa se imbrace, si-o curata, ca sa nu aibe nici un fir de praf pe ea.
     Ea singura isi compunea cantecele, cantandule mai apoi la rugile de prin Bogaltin, care nu erau rugi, fara Mariana, isi aduc aminte putinii care au mai ramas in sat. Ultima ei ruga a fost inainte de 1990, alaturi de cei de la Ansamblul "Doina Timisului" Si-acum se mai tine ruga, dar "nu mai este si nici nu va mai fii ca atunci, cand Mariana era printre noi", spun cu nostalgie oamenii din sat, "petrecerea si distractia era tinuta in frau de nimeni alta decat Mariana...
     La Bucuresti l-a avut pe Ion Budisteanu, ca dirijor, cel care a si luat-o in capitala, apoi la Caransebes l-a avut pe, Petrescu.

     Studii
     A absolvit Liceul de Filologie-Istorie. A studiat canto popular la Școala Populară de Artă.

     Activitate
     A cântat încă din copilărie, în cadrul Casei de Cultură din Băile Herculane. Primul ei șlagăr, constituind și debutul alături de Orchestra de muzică populară „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, a fost piesa „Duce-m-aș și m-aș tot duce (La măicuța mea, la cruce)”, imprimată la Radio Timișoara în 1972. În ciuda succesului radiofonic, cântecul a fost cenzurat de către autoritățile comuniste.
     Cântăreața se specializează pe repertoriul bănățean. Continuă să colaboreze cu orchestra „Lazăr Cernescu” din Caransebeș (dirijată de Nicolae „Laci” Perescu), apoi se alătură orchestrei Banatul din Timișoara (aflată sub conducerea lui Gelu Stan). Culege folclor din regiunea vizată și creează adaptări ale melodiilor și textelor culese.
     Efectuează numeroase turnee naționale. Realizează imprimări la Radio Timișoara și București și la casa de discuri Electrecord, în care prezintă o parte din repertoriul cules și adaptat. Despre discurile ei se scriu peste 30 de recenzii. Participă în festivaluri și concursuri de muzică populară și este recompensată cu mai multe premii.
     Gelu Stan afirmă despre ea:
      „Mariana Drăghicescu rămâne, prin cântecele ei, una dintre cele mai valoroase interprete de muzică populară din țară. A fost o solistă extraordinară, exemplu pentru toți cei care îi urmează în această vocație, cu un simț deosebit în a-și alege repertoriul”
     Festivalul „Mariana Drăghicescu”
     Numele ei îl poartă o asociație culturală care organizează un festival - concurs național de interpretare vocală omonim. Concursul se adresează soliștilor cu vârste între 16 și 30 de ani. Preselecția și concursul propriu-zis au loc în județul Timiș, iar laureații susțin un spectacol omagial la Bogâltin - Cornereva. Prima ediție a festivalului a avut loc în 1998.
     Probele de concurs constau de obicei din unei doine sau balade fără acompaniament și și a unei piese sau joc cu acompaniament muzical din zona pe care o reprezintă concurentul. În afară de acestea pot exista și alte probe.
     La a VIII-a ediție, din 2010, juriul a fost format din Marioara Murărescu, Gelu Stan, Tiberiu Ceia, Gheorghe Țunea, Gelu Furdui și Nicoleta Voica. Între probe a fost și, la alegere, recitarea unei poezii în grai, sau prezentarea unui costum popular, sau a unui obicei local. Proba de selecție a acestei ediții a avut loc la data de 6 octombrie la Casa de Cultură din Buziaș, gala finaliștilor (16 participanți) la 7 octombrie la Opera Națională Română Timișoara, festivalul încheindu-se cu spectacol omagial la 8 octombrie. La a VIII-a ediție a festivalului au participat interpreți inclusiv din Cluj-Napoca și Târgu-Mureș.
     La a X-a ediție, jubiliară, din 2012, când s-au comemorat și 60 de ani de la nașterea Marianei Drăghicescu, preselecția și concursul au avut loc în Timișoara, între 26-27 septembrie, iar gala laureaților la 30 septembrie. Președintele juriului a fost Mariara Murărescu.

Sursa foto: http://www.banaterra.eu/romana/files/images/personalitati/D/mariana_draghicescu.jpg