Ia de Prahova

Ia de Prahova

     Recunoscut pentru ie şi „fotă“, costumul de Prahova se remarcă prin unitatea sa. Pânza de in, bumbac ori borangic, motivul geometric ori flo­ral, punctul crucea ori tighelul, distribuirea ornamentelor sunt condiţii care dovedesc res­pectarea unităţii iei din întreaga ţară. Ia se croieşte din patru foi, din pânză de casă cu lăţimea de 40 cm apoi se fixează prin gulerul lat de 2-3 cm. La mâneci şi sub braţ cămaşa are clini şi broschiţe care dau uşurinţă în mişcări. Şi dacă majoritatea iilor prezintă broschiţa pătrată de 4.5 cm², broschiţa iei de Prahova este uneori mult mai mare (peste 10 cm²).

     Cămaşa se croieşte cu mâneca largă, iar în partea de nord a judeţului apar şi cămăşi „cu fodor“ (volan). Gura cămăşii se croieşte tăiată adânc în faţă şi se încheie, în partea de jos cu o cheiţă lucrată prin alternanţă cu roşu şi negru. Distribuirea ornamentelor se face la altiţă, încreţ,la rândurile de pe mânecă şi la mânecă, jos. Altiţa este formată din rânduri transversale, aşezate sus pe umăr. Încreţul iei de Prahova este încreţul obişnuit, uneori putând să şi lip­sească. Sub încreţ se lucrează trei rânduri verti­cale care se prelungesc până jos, la mânecă. Pe piept apar trei sau patru rânduri cu aceleaşi motive de pe mîneci.

     În partea de nord a judeţului, ca influenţă a Ardealului, se văd ii cu altiţă îngustă şi „pui peste cot“. Poalele iei de Prahova se lucrează cu motive simple şi de multe ori nu se ornamentează. De la brâu în jos se poartă vâlnicul, învoalt care se lucrează în război în patru iţe, pe fond negru. Caracteristic acestuia este „bata“ de Ia poale şi din faţă, ţesută în roşu ori aleasă în motive geometrice (uneori şi în culori de gal­ben, verde) cu lăţimea de 20 cm; romburi mari, pătrate, stele în colţuri se succed pe capătiele vâlnicului, de la poale pînă sus la brâu. Marama veche de borangic, aleasă cu bumbac alb în vărgi dispuse orizontal, ori marama aleasă în borangicul alb sau galben cu căpătâi, comple­tează eleganţa şi fineţea costumului de Prahova.