Scriitorul George Bacovia

BACOVIA, GEORGE

George Bacovia este pseudonimul lui George Vasiliu; s-a născut la data de 4/7 septembrie 1881 la Bacău și a murit pe data de 22 mai 1957 la București.

Poet.

Tatăl, Dimitrie Vasiliu, comerciant la Bacău.

   Absolvă liceul în orașul natal (1903) și Facultatea de Drept la Iași (1911). Plătește 10 ani cotizațiile de avocat la baroul din Bacău, fără să profeseze. Suplinitor în câteva rânduri, șef de birou, copist, ajutor contabil, referent bibliotecar, obține, în 1923, o pensie din partea SSR și, din 1940, de la Casa de pensii a scriitorilor; 1955, Consiliul de Miniștri îi acordă o pensie de onoare.

Debut în literatorul (1899) cu poezia Și toate, semnată B.George. Format în mediu simbolist. Primele lecturi: Eminescu, Șt. Petică, Maurice Rollinat, Al. Macedonski; frecventează cenaclul macedonsckian (1903-1904).

Din 1907 colaborează la revista Versuri (devenită Versuri și proză) a lui I.M. Rașcu, iar din 1921 la Flacăra. Scoate la Bacău revista orizonturi noi (1915) și Ateneul Cultural (1925).

Volumul de debut: Plumb, 1916 (premiat de Ministerul Artelor în 1923). Premiul pentru poezie al SSR (1925). Premiul Național (1934).

Simbolist prin formație, Bacovia își depășește epoca, aparținând poeziei moderne ca unul dintre marii precursori.

OPERA:

Plumb, 1916 (ediția a doua, Bacău, 1921); Scântei galbene, Bacău, 1926; Bucăți de noapte, Bacău, 1926; Poezii, București, 1929 (cuprinde primele două volume); Cu voi, București, 1930;Poezii, București, 1934 (prefață de Adrian Maniu); Comedii în fond, București, 1936; Opere, București,1944; Stanțe burgheze, București, 1946; Poezii, București, 1956 (prefață de Eugen Jebeleanu); Scrieri alese, București, 1961 (prefață de Ov. S. Crohmălniceanu); Plumb, Versuri și proză, București, 1965 (prefață de N. Manolescu); George Bacovia, Paris, 1968 (prefață de N. Manolescu, traducere de Aurel George Boeșteanu); Stanțe târzii, București, 1972 (inedite); Opere, prefață, antologie, note biografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, București,1978.

Sursa foto: http://saptamina.md/pub/2012/11/tarcul-moldovenismului.html