Comandantul Dobrotici

DOBROTICI (circa 1354 - circa 1368)

            În prima jumătate a secolului al XIV- lea, în sud-estul Dobrogei exista o for­maţiune politică al cărei conducător era, în 1346, Balica. Acesta a interve­nit cu o mie de soldaţi în luptele interne din Imperiul bizantin, unul din co­mandanţii oştirii lui, Dobrotici, distingandu-se în mod deosebit. Drept mul­ţumire, împăratul a acordat lui Dobrotici cel mai înalt grad militar: acela de strateg, şi i-a dat de soţie pe fiica lui Alexis Apokaukos, primul său sfetnic.

 În 1354, Dobrotici i-a succedat lui Balica, dispărut din cauze necunoscu­te. Înzestrat cu însuşiri remarcabile, el a ajuns în scurtă vreme una din per­sonalităţile importante ale acestei epoci. Pentru întărirea frontierelor, a purtat îndelungi lupte cu ţarul bulgar Alexandru, cu bizantinii, dar mai cu seamă cu genovezii stabiliţi la gurile Dunării.

            Năzuind să recucerească teritoriile de pană la fluviu, împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul a încheiat la Buda o înţelegere cu regele maghiar Ludo­vic I. Planurile Bizanţului constituiau o ameninţare serioasă pentru statul lui Dobrotici, drept pentru care a atacat pe împărat şi însoţitorii cu care acesta se întorcea de la Buda, i-a prins şi i-a întemniţat la Varna. Expediţia cruciadă din 1366, condusă de Amedeo de Savoia – numit, după culoarea armurii sale, Contele Verde - nu a izbutit să elibereze prizonierul imperial, acesta dobandindu-şi libertatea doar în urma recunoaşterii autonomiei statului do­brogean.

            După acest episod, a urmat o perioadă de bune relaţii cu Bizanţul, lui Dobrotici conferindu-i-se titlul de despot. Odată statornicită pacea cu Imperiul, pace întărită şi prin relaţii de înrudire (curand după 1371, o fiică a lui Dobrotici s-a căsătorit cu Mihail, fiul lui Ioan al V-lea Paleologul, fostul său prizonier), Dobrotici a putut să acorde o mai mare atenţie graniţelor dinspre miazănoapte. Aici erau insta­laţi negustorii genovezi care practicau un comerţ stanjenitor pentru localnici şi o politică de cuceriri teritoriale.

Între ei şi Dobrotici au fost nenumăra­te războaie. În istoria acestor conflicte sânt de reţinut două momente impor­tante: cucerirea, pentru scurt timp, în 1366, a Chiliei (vechea cetate Licostomo), principala aşezare militară genoveză de la gurile Dunării, şi înfrun­tarea flotei puternicului oraş italian în timpul blocadei Constantinopolului din 1379. În anul 1386, locul lui Dobrotici este luat de fiul său Ivanco.

Dobrotici a rămas în filele istoriei nu numai ca un mare conducător al Dobrogei, regiune românească care i-a împrumutat numele, ci şi ca o figură politică marcantă a epocii, în Balcani

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/7/7d/Despot_Dobrotica_Monument.jpg