Intemeietorul ultimei mari scoli mol­dave de caligrafie Crimca Anastasie

CRIMCA, ANASTASIE (sec. XVI - 1629)

            Întemeietorul ultimei mari şcoli mol­dave de caligrafie, el însuşi talentat miniaturist, Anastasie Crimca a fost fiul neguţătorului sucevean Ioan Crim­ca şi al cneghinei Cârstina. De tânăr pă­răsi zbuciumul cetăţii, dedicându-se le-a fost chiar Anastasie Crimca. De la el au rămas nouă manuscrise, dintre care şapte se păstrează cu multă grijă în muzeul Dragomirnei. Inspirîndu-se din producţia atelierelor mai vechi de caligrafi şi din ansamblurile de pictură murală existente, Crimca a îmbogăţit creaţia tradiţională cu numeroase ele­mente originale. Opera sa, de un vădit caracter decorativ, utilizează un limbaj plastic spontan, o paletă cromatică strălucitoare (este primul mare colo­rist al picturii româneşti), un desen suplu, plin de mişcare. Crimca abor­dează subiectele cu dezinvoltură, realizând scene încărcate de savoare şi spon­taneitate. Compoziţiile, lipsite de amă­nunte ce le-ar îngreuna, sunt echilibra­te, unitare. În realizarea lor, artistul s-a inspirat deseori din realitatea imeînvăţăturii. A fost egumen la Galata, episcop de Rădăuţi şi episcop de Ro­man. În 1608, la 15 iulie, a fost ales mitropolit al Moldovei.

            Anastasie Crimca a desfăşurat o neo­bosită activitate în domeniul artei şi culturii vechi româneşti. În apropierea Sucevei, la Dragomirna, a înălţat o adevărată nestemată a arhitecturii noas­tre. În această ctitorie a înfiinţat o şcoală de caligrafi şi miniaturişti. Aici s-au acoperit cu scriere frumoasă de mână multe, foarte multe manuscrise, aici s-au împodobit cu viu colorate miniaturi nenumărate pagini de carte.

            Pildă celor ce au slujit în acea vreme arta caligrafiei şi picturii miniaturale le-a fost chiar Anastasie Crimca. De la el au râmas noua manuscrise, dintre care sapte se păstrază cu multă grija în muzeul Dragomirnei. Inspirându-se din productia atelierelor mai vechi de caligrafi si din ansamblurile de pictură murală existente, Crimca a îmbogăţit creaţia tradiţională cu numeroase elemente originale. Opera sa, de un vădit caracter decorativ, utilizează un limbaj plastic spontan, o paletă cromatică strălucitoare (este primul mare colorist al picturii românesti), un desen suplu, plin de miscare. Crimca abordează subiectele cu dezinvoltură, realizând scene încărcate de savoare si spontaneitate. Compoziţiile lipsite de amănunte ce le-ar îngreuna, sunt echilibrate, unitare. În realizarea lor, artistul s-a inspirat deseori din realitatea imediată. Astfel, personajele din suita re­gilor biblici sunt evident asemănă­toare sfetnicilor de la curtea principi­lor Moldovei. Sau, atunci când apar reprezentaţi diferiţi cântăreţi, aceştia nu folosesc instrumente muzicale antice, ci buciume, cobuze, cobze speci­fice poporului român. În opera lui Crimca se găsesc - ca urmare a tra­diţiilor bizantine de reprezentare a ctitorului împreună cu donaţia sa - mai multe autoportrete. Prin calităţile lor de desen, şi mai ales culoare, ele sunt printre cele mai izbutite din rea­lizările de început ale acestui gen în plastica românească.

            Rod al unui talent deosebit, opera lui Anastasie Crimca este tezaurizată de mult şi pe drept în sipetul cu valori nemuritoare al neamului nostru.

Sursa foto: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anastasie_Crimca