Cbianu (Caioni) Ion

CĂIANU (CAIONI), ION (1629-1687)

            Umanistul, muzicianul, literatul Ion Căianu (cunoscut şi sub numele Caioni) s-a născut într-o familie de români din localitatea Leghia (judeţul Cluj). A învăţat întâi la Cluj, la şcoala din Mănăştur, apoi la Sebeşel şi Şumuleul Ciucului, după care a absolvit cursu­rile Şcolii superioare din oraşul slovac Trnovo. Paralel cu studiile de teologie şi filozofie efectuate acolo, tînărul Căianu a dedicat o bună parte din timpul său muzicii, învăţând să cânte la mai multe instrumente, întors în Transilvania, Ion Căianu s-a stabilit în Şumuleu-Ciuc. Aici a în­fiinţat o tipografie destinată să satis­facă nevoia de frumos şi de cunoaşte­re a păturilor sociale mijlocii; se impri­mau cărţi de cântece (prima tipăritură, 1675, a fost o carte de cântece), calen­dare, colecţii de poezii etc. Între lucrările muzicale datorate lui Ion Căianu, locul de seamă îl deţine «Codicele Căianu» («Codex Caioni »), antologie de melodii feudale - multe populare româneşti şi maghiare din Transilvania - transcrise în notaţia tabulaturii de orgă. Rod al unei activi­tăţi desfăşurate timp de aproape două decenii (1652 -1671), Codicele cuprin­de dansuri («Dans valah», «Dansul lui Lazăr Apor»), piese instrumentale şi corale. Printre lucrările cunoscute ale Codicelui se află «Cântecul Voievodesei Lupu», compoziţie care narează soarta tristă a soţid lui Vasile Lupu, prinsă la Suceava de oştile duşmane.

            Codicele este important în istoria cul­turii noastre şi pentru calitatea de a fi cd mai vechi document muzical păs­trat care cuprinde melodii româneşti. Ion Căianu este astfel primul compozitor care a sesizat şi valorificat însu­şirile artistice ale melosului popular transilvănean.