Cămaşa femeiască Arad se caracterizează prin mărimea şi bogăţia ornamentului care se distribuie de-a lungul mânecii pornind de la mână până la guler.
Cămaşa păstrează croiul cămăşii vechi cele 4 foi încreţesc la gât prin gulerul potrivit de lat.
Această cămaşă se croieşte din pânză de in, cânepă sau bumbac gros. Pentru lărgime, săteanca îi adaugă clini, broschiţe. Distribuirea ornamentelor se face pe mânecă, guler, piept. Ornamentul principal este ornamentul de pe mânecă, care apare mare, lat, bogat, de obicei în roşu, ori roşu cu negru, uneori unele motive fiind punctate şi cu culori de tonalităţi calde ca mov, verde moale, galben.
Paralel cu ornamentul principal de pe mânecă se coase şi o cheie în negru şi roşu.
La cămaşa veche, a cărei mânecă porneşte din umăr, ornamentul se dispune şi pe umăr şi se prelungeşte până în spate, sub formă de platcă. Pieptul cămăşii de Arad se ornamentează foarte simplu: motive mici, simple care se dispun de-a lungul gurii cămăşii.
Cămaşa de Arad se poartă cu „poale albe“, care cu timpul s-au transformat în fustă. Largă, încreţită, „fusta” se ornamentează tot aşa de bogat ca şi cămaşa. Motivul ornamental, lat de 8-10 cm, se plasează de-a lungul poalelor şi pe clini în sus, mărginind cusăturile. Foile fustei (6-7 foi) se închid printr-o cheiţă destul de lată (2-3 cm) în roşu şi negru, creând un efect decorativ propriu zonei Arad.
În faţă, peste fustă se poartă „şorţul” alb de pânză, ornamentat tot aşa de bogat (uneori ornamentele cuprind jumătate din câmpul şorţului). Şorţul se ţese din pânză în năvădeală, cu aceleaşi culori ca şi cămaşa şi fusta sau se coase cu moţive geometrice ori florale.
Peste cămaşă se poartă cojocul de Arad, pecorat cu aceeaşi bogăţie de ornamente prin aplicaţii de piele şi broderie în culori bogate.
Pe cap, femeia poartă năframa de caşmir negru, înflorat. Ca podoabe la gât şi pe piept, poartă salba din monede de argint.