Scriitorul Barbu Eugen

BARBU, EUGEN

Eugen Barbu s-a născut la data de 20 februarie 1924, la București și a decedat pe data de 7 septembrie 1993.    

Provine dintr-o familie de muncitori ceferiști din Cuțarida.

Studii primare, secunare și liceale în București (bacalaureatul 1943). Înscris la Facultatea de Drept din Bucurști (1943), optează în cele in urmă pentru școala militară de ofițeri (până în 1945). Studii la Facultatea de litere și filosofie (începute în 1945).

Corector la Întreprinderea Poligrafică nr. 1 (1950). Revizor la Casa Scânteii (1953). Redactor șef al revistei Luceafărul (1962-1968); înființează cenaclul «Nicolae Labiș» (1963). Redactor șef al revistei Săptămâna (1970).

Membru corespondent al Academiei R.S.R. (1974).

Debutează cu pseudonimul Eugen Rabé și Eugen Baraba, la revistele: Epigrama, gluma, Păcală, Veselia (1941-1945). Debut propriu-zis: ziarul Fapta, condus de Mircea Damian, cu articole pamflet (1946).

Frecventează cenaclul «Sburătorul», unde citește din Groapa. În 1955 îi apare în Viața românească nuvela Munca de jos. Romanul Groapa (1957) este un moment decisiv în proza contemporană și în activitatea lui E. Barbu.

Debut în teatru, la Cluj, cu piesa Să nu-ți faci prăvălie cu scară (1959).

Debut în cinematografie cu Haiducii (1965).

Volumul de versuri Osânda soarelui (1968).Un an mai târziu apare romanul Principele, urmat de Caietele Princepelui (6 volume). În 1975 publică O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, I.

Operă de dimensiuni impunătoare  și plurivalentă, creația lui Barbu îl afirmă în prima linie a literaturii române contemporane.

OPERA:

Gloaba, București, 1955; Tripleta de aur, Balonul e rotund, Unsprezce, București,1956; Pe-un picior de plai..., București, 1957; Groapa, București, 1957 (ediția a doua deinitivă, 1963); Oaie și ai săi, București, 1958; Patru condamnați la moarte, București, 1959; Șoseaua nordului I, București, 1959, II, București, 1967; ...Cât în 7 zile, București, 1960; Tereza, București, 1961; Prânzul de duminică, București, 1962; Facerea lumii, București, 1964; Jurnal, București, 1966; Măștile lui Goethe, București, 1967;Vânzarea de frat, București, 1968; Teatru, București, 1968; Nuvele, București, 1969; Martirul Sfântului Sebastian, Principele, Foamea de spațiu, București, 1969;  Jurnal în China, București, 1970; Cu o torță alergând în fața nopții, București, 1972; Caietele Principelui I-VI, Cluj, Bucureși, 1972-1977; Miresele, București, 1974; Incognito I-III, Bucuești, 1975-1978; O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, București, 1975.          

Sursa foto: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Eugen_Barbu.jpg