Scriitorul Baconschi Anatol

BACONSKY, ANATOL E.

Anatol Baconski s-a născut la data de 16 iunie 1925, în comuna Cofe-Hotin (azi în U.R.S.S.) și a murit pe 4 martie 1977, la București.

Poet, eseist și prozator.

Fiul preotului Eftimie Baconski și al Liubei (născută Marian).

Liceul la Chișinău și Râmnicu Vâlcea (absolvent în 1946); studii de drept la Cluj (1946-1949); redactor șef la revista Almanahul literar, mai târziu Steaua (1953-1959).

   Din 1953 se stabilește în capitală. Debutează editorial cu volumul Poezii (1950), fără a avea deocamdată o personalitate distinctă. Și în Copiii de pe Valea Arieșului (1951), Cântece de zi și noapte (1954) sau Două poeme (1956) continuă aceeași modalitate a poeziei narative, specifice epocii; începând cu Fluxul memoriei (1957) și Dincolo de iarnă (1957), încearcă o regăsire a lirismului prin confesiunea în peisaj, renunțând în bună parte la epic și anecdotic. Rirmul aparițiilor editoriale este de acum intens, dar universul rămâne același în datele lui fundamentale. Prin Imn către zorii de zi (1962) sau Fiul risipitor (1964) se orientează cât mai decis înspre o poezie existențială, de sugestie, în care preponderent este rafinamentul. Excepție Cadavre în vid (1969), expresie a unei crize existențiale radicale, a înstrăinării omunlui într-o lume supratehnicizată.

   În volumul de proză Echinoxul nebunilor și alte povestiri (1967) triumf încă o dată ornamentația barocă, spiritul calofil și voluptățile  estetizate. Publică un volum masiv de eseuri , Meridiane (1969) carte de comentarii elegante asupra literaturii universale, dar care cuprinde și o interesantă – ca viziune – Schiță de fenomenologie poetică. Două volume de călătorii Remember (1968) și o uriașă panoramă a poeziei universale contemporane, întregesc imaginea creației.

Sursa foto: http://jurnalul.ro/cultura/carte/melancolia-franta-sub-ruine-574477.html