Babele de Martie

       Babele sunt personaje din folclorul popular românesc. Babele erau considerate femei știutoare, inițiate, specialiste în domeniul practicilor divinatorii. Exista și o toponimie a Babelor, a strămoașelor și moașelor mitice, considerate un fel de divinități meteorologice, active la începutul primăverii. În Dicționarul de simboluri și arhetipuri culturale, Ivan Evseev arată că "în mitologia calendaristică sunt prezente în forma Zilelor Babelor (1-9/12 martie), marcând timpul schimbător și capricios de primavară (…) ascendența principiului feminin în viața naturii, societății și psihologiei individuale".

      De legenda Babei Dochia sunt legate numele culmii Babele din masivul Bucegi și ale primelor nouă zile ale lunii martie.

      Baba Cloanța, Baba Hârca, Baba-Mija sunt personaje din basmele și legendele populare, având înfățișarea unor femei bătrâne și fiind considerate ființe cu puteri supranaturale.

      Potrivit tradiției, primele nouă zile ale lunii martie sunt considerate babe. Este vremea în care fiecare femeie iși alege o babă pentru a afla cum îi va fi sufletul și norocul pâna la sosirea babelor din anul următor. Astfel, zilele luminoase, însorite sunt aducătoare de fericire, noroc și belsug, în timp ce vremea rece, cu ploi și ninsori înseamna lacrimi, necazuri, sărăcie, neîmpliniri.

      Mitul babelor este asociat în cultura populară cu Baba Dochia. Una dintre legende povesteste că Baba Dochia avea un fiu, Dragobete, care i-a dus acasă noră împotriva voinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea fata se întoarce acasă. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei. Pornește îmbrăcată în nouă cojoace (unele variante povestesc de 12) în căutarea primăverii. Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să își scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață.

       O alta legenda spune că Dochia avea o turmă de oi dată în grijă unor flăcăi. La sfârşitul lui februarie, aceştia rătăceau pe munte oile, iar Dochia, furioasă, îi pedepsea şi pleca, pe un ger cumplit, îmbrăcată cu 9 cojoace, să-şi caute oile pe munte. A mers ce-a mers şi în prima zi a lepădat un cojoc fiindcă se încălzise şi oile tot nu le găsise. În a 2-a zi vremea s-a îndreptat şi Baba Dochia a mai lepădat un cojoc şi a blestemat zeii care tot schimbau vremea. În a 3-a zi la fel. Şi aşa până-ntr-a 9-a când lepădase toate cojoacele din cauza vremii frumoase, îşi găsise oile şi voia să coboare în sat. Dar Martie, supărat de blestemele Dochiei, a luat cu împrumut de la frate-său Februarie, un ger napraznic pe care l-a abătut asupra Dochiei cea fără de cojoace, îngheţând-o de vie.
         
         Oricum, Dochia şi-a găsit sfârşitul în ziua a 9-a a lui Martie. Mare bucurie jos în sat, unde flăcăii tocmiţi şi pedepsiţi de ea, au încins un „priveghi” straşnic, stropit cu câte 40 de pahare cu vin. Astfel, în 9 Martie de MOŞI, a rămas obiceiul ca bărbaţii să bea 40 de pahare; se mai spune că sunt 40 de pahare pentru 40 de Mucenici; şi obiceiul să se facă zişii „mucenici”: colaci unşi cu miere şi nucă în Moldova, opturi din cocă fierte cu nucă în alte zone, acestea toate pentru pomenire.

sursa poza: http://radiovacanta.ro/2017/03/01/babele-de-martie-ce-inseamna-si-cum-se-alege-baba-legende-si-traditii-romanesti/