Capitanul Baba Novac

BABA NOVAC (circa 1530-1601)

           Căpitan vestit în oastea lui Mihai Viteazul, Baba Novac s-a născut într-o localitate din preajma Dunării. Atras de renumele pe care domnitorul Mihai Viteazul şi-l caştigase în luptele antiotomane, Baba Novac - împreună cu cei circa 8000 haiduci ai lui - s-a alăturat oştirii româneşti. In primă­vara anului 1596, Baba Novac a înde­plinit prima acţiune de mare anver­gură: la porunca domnitorului a tre­cut Dunărea pe la Turnu, a lovit şi nimicit mai multe grupări armate oto­mane şi - în trecătorile Balcanilor - a izbit pe Hasan Paşa, care se îndrepta cu oaste împotriva Tării Româneşti, obligîndu-l să fugă.

            Mereu alături de viteazul său voievod, Baba Novac s-a remarcat şi în cam­paniile pentru înfăptuirea actului isto­ric al Unirii. In lupta de la Şelimbăr (1699), Baba Novac şi oamenii săi au avut un rol important în obţinerea victoriei, ei fiind aceia care au izbit la început aripa dreaptă a oastei lui An­drei Bathory şi care au respins, către sfarşitul bătăliei, contraatacul organi­zat de Gaspar Kornis. In timpul cam­paniei din Moldova de desăvarşire a Unirii (1600), Baba Novac s-a aco­perit din nou de glorie.

            Credincios prieteniei ce îl lega de Mihai vodă Viteazul, Baba Novac a stat ală­turi de el şi în momentele grele, de cum­pănă. La Mirăslău, la 18 septembrie 1600, Baba Novac a fost printre cei din urmă care s-au desprins din încleşta­rea luptei. «Rănit - scrie istoricul şi cronicarul Ciro Spontoni - cu barba şi părul capului arse, cu faţa înnegrită de pulberea sangeroasă a bătăliei, căci el îşi făcuse cumsecade datoria lui în ziua luptei...», Baba Novac s-a dus apoi la Făgăraş, în tabăra în care ostile române îşi refăceau forţele. In timpul bătăliilor purtate pentru păs­trarea tronului Ţării Româneşti - la Năeni, la Ceptura, pe valea Teleajanului - Mihai Viteazul a avut alături pe Baba Novac, curajosul său căpitan.

            In părţile Lipovei, în toamna anului 1600, acesta a fost prins de nobilimea duşmană. Sub învinuirea unor imagi­nare tratative cu turcii pentru predarea Lugojului şi Caransebeşului, în realitate însă pentru loialitatea şi vitejia pe care le-a arătat lui Mihai Vodă, Baba Novac a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug. Sentinţa a fost exe­cutată în piaţa Clujului, la 5 februarie 1601 după care resturile trupeşti au fost puse în ţeapă, în afara cetăţii, pe drumul Feleacului.

            Revenit la Cluj după victoria de la Gorăslău, Mihai Viteazul - scria cro­nicarul transilvănean Ştefan Szamoskozy - «a ridicat pe locul tragerii lui în ţeapă un steag mare în cinstea marelui şi viteazului său slujitor». A fost un pios omagiu adus de domnitorul român haiducului vestit şi vrednicului oştean care a fost Baba Novac.

Sursa foto: http://ro.wikipedia.org/wiki/Baba_Novac