Alexandru Lapusneanu domna al Moldovei

ALEXANDRU LAPUSNEANU (1552-1561; 1564-1568)

Petrea stolnicul, numit după înscăunare Alexandru Lăpuşneanu, a căutat încă de la începutul domniei linişte şi bună înţelegere cu supuşii; «...nu grijiia (nu se preocupa) de alta -scria Grigore Ureche,- numai de pace în toate părţile şi aşezarea ţării». După un vechi şi rău obicei însă, unii boieri - doritori de schimbări dese în domnie, favorabile propriilor interese - au început să urzească comploturi împotriva lui. Prilej de a-1 trăda s-a ivit în 1561, la Verbia, cand, în lupta cu pretendentul la tron Iacob Heraclid Despotul, boierii l-au lăsat singur, de-a fost învins şi alungat din ţară. Revenit în a doua domnie, Alexandru Vodă «a adunat deci - aşa cum scrie cronicarul - pe cei ce uneltiseră mai înainte cu viclenie o sfâşiere, mai ales pe boierii care se lepădaseră şi pe toţi i-a dat morţii vrednice de milă». Dreapta pedepsire a trădătorilor a fost o măsură impusă de necesitatea întăririi puterii domneşti, măsură pe care, la timpul lor şi din acelaşi motiv, au luat-o şi Mircea cel Bătrân, şi Ştefan cel Mare, şi Mihai Viteazul, şi Constantin Brâncoveanu.

În relaţiile cu vecinii, Alexandru Lăpuşneanu s-a arătat abil şi prudent. Cu puternicul stat polonez de la miazănoapte a menţinut în continuare relaţii de bună vecinătate şi întrajutorare. Nereuşind să organizeze o coaliţie antiotomană care să ducă la eliberarea Moldovei de sub suveranitatea Înaltei Porţi, domnitorul a fost nevoit să adopte o politică atentă faţă de turci. În anul 1556, a intervenit de partea familiei Zápolya în luptele ce se purtau atunci în Transilvania, cu care prilej a izbutit să reia fostele posesiuni ale Moldovei lui Petru Rareş: Ciceul şi Cetatea de Baltă. In timpul lui, capitala Moldovei s-a mutat de la Suceava la Iaşi.Epoca lui Alexandru Lăpuşneanu se conturează, în istorie, ca o epocă favorabilă dezvoltării artei, arhitecturii. Domnitorul a înălţat mânăstirea Slatina - unul din cele mai reprezentative monumente ale veacului al XVI-lea - şi Pângăraţii. A rezidit Bistriţa Muşatinilor, a făcut adausuri la Putna, la biserica Bogdana din Rădăuţi, a ridicat un turn-clopotniţă la Suceava. Numeroase odoare de preţ, argintării, clopote, broderii, cărţi a dăruit nu numai în ţară, ci şi în afară: la Lvov, în Serbia, la Athos.

Domnia lui Alexandru Lăpuşneanu - personalitate complexă, silită să facă faţă unor situaţii dificile - a fost controversat interpretată de istorici, unii dintre ei neândreptăţindu-l. Ultimele studii de specialitate au pus însă în lumină meritele sale incontestabile, de vrednic conducător al Moldovei. Figura domnitorului este evocată de C.Negruzzi în nuvela «Alexandru Lăpuşneanu - capodoperă a nuvelei istorice.

Sursa foto: http://scoala-online.eu/ultimul-articol/aprilie-2013/alexandru-lapusneanu/2/