Scriitorul Alexandru Ioan

ALEXANDRU, IOAN

Ioan Alexandru s-a născut la 25 decembrie 1941, la Țopa Mică, județul Cluj. Poet.

Provine dintr-o familie de țărani.

Studii la Liceul «G. Barițiu» din Cluj și facultățile de filologie din Cluj și București (1962; 1964-1968). Licență în 1968; asistent la Facultatea de limbă și literatură română a Universității din București (din 1968). Bursier în R.F. Germania (1968-1972) unde îl studiază pe Heidegger. Călătorii în Franța, Grecia, Israel etc. Doctoratul în litere (1973) cu teza Patria la Pindar și Eminescu.

Debut în Tribuna (1960) cu poezii. Student, face parte, la București, din redacția revistei Amfiteatru. Colaborează la majoritatea publicațiilor literare cu poeme, note, comentarii, confesiuni. Debutează editorial cu volumul Cum să vă spun (1964). Cărțile următoare îl vor impune definitiv printre poeții de fruntea ai generației sale. Pe lângă volume originale a realizat și traduceri din R.M. Rilke (Scrisori către un tânăr poet, Însemnările lui Malte Laurids Brigge) și Pindar (Ode). Vitalismului exuberant sau viziunii tulburi a unui univers rural mitizat, din prima perioadă, i se va opune atitudinea «ascetică», spiritualizată, a unui căutător de absolut.

OPERA:
   Cum să vă spun, București, 1964; Viața deocamdată, București, 1965; Infernul discutabil, București, 1967; Vină, București, 1968; Vămile Pustiei, București, 1969; Poeme, București, 1970; Imnele bucuriei, București, 1973; Imne, 1964-1973), București, 1975; Imnele Transilvaniei, București, 1976, 1978; Iubirea de patrie, Cluj, 1978.