Miron Costin

COSTIN, MIRON (1633 - 1691)

            Miron Costin, cronicar de seamă ÅŸi înalt dregător, poet ÅŸi om de arme, filozof ÅŸi diplomat, fire plecată spre studii ÅŸi prelungi lecturi («nu este alta, ÅŸi mai frumoasă ÅŸi mai de folos în toată viaÅ£a omului zăbavă, decât cetitiul căr­Å£ilor»), a fost unul dintre cei mai im­portanÅ£i reprezentanÅ£i ai culturii me­dievale româneÅŸti ÅŸi, în acelaÅŸi timp, una din personalităţile marcante ale vieÅ£ii publice din Moldova.

            Pribegită din Å£ară la urcarea în scaun a lui Vasile Lupu, familia viitorului cro­nicar s-a stabilit în Polonia, în Å£inutul Podoliei. Miron, al doilea din cei un­sprezece copii ai fostului mare hatman Iancu Costin ÅŸi ai soÅ£iei sale Safta, nepoată a lui Miron vodă Barnovschi, a urmat ÅŸcoală bună la colegiul iezui­Å£ilor din oraÅŸul Bar. CunoÅŸtea latina, rusa, polona. A învăţat apoi ÅŸi turceÅŸte. Tânărul Costin a dovedit de timpuriu interes pentru artă, pentru istorie, pen­tru probleme politice ÅŸi militare (la vârsta de 18 ani, de pildă, a participat, ca oÅŸtean în armata polonă, la bătălia de la Berestecico). Întors în Moldova la în­ceputul anului 1653, Miron Costin a ocupat diverse dregătorii. A fost sluger, apoi paharnic, pârcălab de cetate, mare comis, mare vornic; între 1675 - 1683 a deÅ£inut înalta slujbă de mare logofăt. Fiind, aÅŸa cum spunea despre el Ion Neculce,« din toÅ£i boierii ţării mai de treabă la voroavă» (mai iscusit în treburi ÅŸi discuÅ£ii diplomatice), a pri­mit împuternicirea unor solii impor­tante la regele Ion Cazimir, la hatma­nul Ion Sobieski - ajuns apoi rege tot în Polonia - la Adrianopol, la Constantinopol. Membru influent al partidei CostineÅŸtilor, a participat la «ne­stătătoare ÅŸi lunecoase hârile omeneÅŸti», familia sa fiind în puternică rivalitate politică cu boierii RuseteÅŸti ÅŸi CantemireÅŸti. Un complot al CostineÅŸtilor organizat împotriva lui Constantin vo­dă Cantemir a fost deconspirat ÅŸi vino­vaÅ£ii au fost prinÅŸi ÅŸi condamnaÅ£i la moarte prin decapitare. DeÅŸi Miron Costin nu a participat direct la com­plot, domnitorul, ascultător al sfaturi­lor nepriatinilor, a dat poruncă de moar­te ÅŸi împotriva lui. Aprozii vătafului Macri l-au prins pe bătrânul logofăt ÅŸi i-au luat viaÅ£a în piaÅ£a mare a oraÅŸului Roman. Nedreapta hotărâre s-a împli­nit într-o zi geroasă de decembrie, în anul 1691.

            Miron Costin este autorul mai multor scrieri în proză ÅŸi în versuri. Între ele, locul de frunte îl deÅ£ine «LetopiseÅ£ul Ţării Moldovei de la Aron Vodă încoace de unde este părăsit de Ureche vornicul de Å¢ara de Gios...». Cronica narează o epocă de aproape ÅŸapte decenii: 1595 -  1661. Înaintea LetopiseÅ£ului la care a muncit doi ani, din 1675 până în 1677, Costin a tradus din latină în româneÅŸte, sub titlul «Istoria crăiei ungureÅŸti», lu­crarea istoricului sas LaurenÅ£ius Toppeltin. Miron Costin a scris primul poem filozofic din literatura noastră: «ViaÅ£a lumii». În 1684, pe când se afla refugiat în Polonia, a compus un amplu poem, «Istoria în versuri polone despre Å¢ara Moldovei ÅŸi Munteniei», după ce, mai înainte cu ÅŸapte ani, scrisese, tot în polonă, o «Cronică a Ţării Moldovei ÅŸi Munteniei». În pofida «cumplitelor aceste vremi de acum, de nu stăm de scri­sori (de studiu, de scris) ce de griji ÅŸi suspinuri», cărturarul moldovean a pornit să întocmească o nouă cronică a tuturor românilor, de la Traian îm­păratul până în zilele sale: «De neamul moldovenilor, din ce Å£ară au ieÅŸit stră­moÅŸii lor».

            Lucrarea, care urma să cuprindă ÅŸi LetopiseÅ£ul lui Grigore Ureche ÅŸi pro­priul său LetopiseÅ£, nu a fost termi­nată.

            Opera lui Miron Costin, preÅ£ioasă per­lă a literaturii vechi româneÅŸti, însu­mează calităţi de stil, virtuÅ£i literare de înaltă valoare. Ea constituie în acelaÅŸi timp mărturia dragostei adânci a autorului pentru patria sa, pentru trecutul ei istoric. «Să înceapă oste­neala aceasta - scria cronicarul în predoslavia la „De neamul Moldoveni­lor…" -  după atâtea veci (veacuri), de la discălecatul ţărilor cel dintâi de Traian împăratul Râmului... să sparie gândul. A lăsa iarăş nescris, cu mare ocara înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scoÅ£ lumii la vedere felul nea­mului, din ce izvor ÅŸi seminÅ£ie sunt lăcuitorii ţării noastre...»

            Ideile privitoare la unitatea poporului nostru ÅŸi la originea lui latină sunt prezente în opera cărturarului: «Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui care este adevărată latină... Numele cel mai adevărat, autentic... este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeauna...»

            Å¢ara în care s-a născut ÅŸi dezvoltat po­porul român, în care a trăit necontenit, sub vremuri de cumpănă sau în timpi de glorie, este sfântă inimii cronicarului.

            Aflat în moment de restriÅŸte, Duca Vodă (1665 - 1683, cu întreruperi) este îndemnat cu hotărâre de cronicar «să nu se clintească nicăieri... Să nu dăm locul, că pământul acesta este frământat cu sângele moÅŸilor ÅŸi strămoÅŸilor noÅŸtri».

            «Miron Costin are ÅŸi mai clare o concep­Å£ie a istoriei ÅŸi o politică» - precizează G. Călinescu. «Cunoscător al frazei latine, el a desfăşurat-o în moldoveneÅŸte în spiritul ÅŸi cu ajutorul limbii noastre, păstrându-i toate registrele ÅŸi toate fluierele.»

            Din scrisul lui Miron Costin, ca dintr-un izvor de frumuseÅ£e limpede, dă­tător de dragoste pentru faptele mari ale neamului, s-au inspirat în vremuri mai noi slujitorii de seamă ai condeiului: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Gane, Mihail Sadoveanu.

Sursa foto: http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-s-a-incheiat-cariera-de-conducator-de-osti-a-cronicarului-miron-costin-305409.html