La 6 iunie 1987, ziarele vremii anunţau o nouă realizare a socialismului: inaugurarea Pasajului Piaţa Unirii, la numai 34 de zile de la începerea lucrărilor de construcţie. Dincolo de propaganda specifică perioadei, lucrarea a fost, într-adevăr, finalizată într-un timp-record, chiar dacă operaţiunile pregătitoare construcţiei propriu-zise începuseră cu mai multe luni înainte.
Acum 31 de ani, nu numai şeful de lucrări era prezent non-stop pe şantier, ci şi însuşi ministrul. "Se lucra în trei schimburi, iar ministrul Construcţiilor Industriale, Ion C. Petre, avea un container pe şantier, în care a stat până s-au terminat lucrările", îşi aminteşte inginerul constructor Gheorghe Polizu, la acea vreme angajat al ministerului menţionat, acum preşedinte al Patronatului Societăţilor în Construcţii.
Pentru ca totul să se desfăşoare cât mai rapid, Nicolae Ceauşescu împărţise toate lucrările de infrastructură din zona centrală a Bucureştilor, astfel încât de fiecare dintre ele să fie responsabil câte un ministru, mai spune Polizu. "Dacă apăreau probleme deosebite, Ion Dincă, zis şi Ion Te-leagă, dădea dispoziţie ca un adjunct de ministru să stea pe un excavator până la soluţionarea lor", a mai declarat el. Inginerul constructor spune că acum, la lucrările de infrastructură, lipseşte gândirea în perspectivă. "Constructorii mai mult stau, meşterul se împiedică, proiectantul e cine ştie pe unde", a conchis Polizu.
Proiectarea pasajului a fost făcută de Institutului de Proiectări pentru Transporturi Auto (IPTANA) la cererea autoritatilor comuniste, iar construcţia a fost realizată de Ministerul Construcţiilor Industriale alături de un societăţi locale.
La Piaţa Unirii au lucrat sute de oameni, fără întrerupere. Lucrarea a fost extrem de complexă, pentru că pasajul, lung de 900 de metri, a supratraversat două magistrale de metrou şi cursul râului Dâmboviţa.
sursa foto:https://www.click.ro/news/bucuresti/pasajul-unirii-din-bucuresti-inundat-urma-furtunii