Muzeul "George Enescu" Bucuresti

      Clădirea în care se află azi Muzeul Național "George Enescu" a fost construită după planurile arhitectului Ion D. Berindey în stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea, pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost președinte al Consiliului de Miniștri, poreclit "Nababul" pentru fabuloasa sa avere.

     În anul 1956, în Palatul Cantacuzino a fost inaugurat Muzeul Memorial "George Enescu" dedicat marelui compozitor român, devenit după 1990 muzeu național.

     Faţada atrage în mod deosebit atenţia prin bogăţia decoraţiei sculpturale. Deasupra intrării, frontonul circular este prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor.            

     După moartea Nababului, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei acestuia, Maria (cunoscută in istoria domniţelor drept Maruca, născută Rosetti-Tescanu); aceasta, după decesul prematur al soţului, se va recăsători cu George Enescu, în 1937. Cuplul Enescu a locuit, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii.

      În 1913 cladirea este gazda unui eveniment istoric si politic deosebit de important. In camere sale s-a semnat Pacea de la Bucuresti, care ratifica sfarsitul celui de-al doilea Razboi Balcanic, in urma caruia Bulgaria se recunostea invinsa. Mai mult decat atat, guvernul conservator condus de Titu Maiorescu a inaintat pretentii teritoriale care au fost partial satisfacute, iar Regatului Romaniei i se adauga Cadrilaterul. Din acel moment, s-a nascut o aversiune foarte puternica a bulgarilor fata de romani, tensiune care va dura pana in 1940, cand judetele Caliacra si Durostorum au revenit Bulgariei. Imediat dupa Pacea de la Bucuresti, de fiecare data cand spuneau ”Tatal Nostru”, bulgarii incheiau rugaciunea cu ”si da-ne, Doamne, Dobrogea indarat”.

     În anii ’40, palatul a adăpostit sediul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, iar apoi, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice. După moartea lui George Enescu (1955), soţia sa a donat imobilul statului român, cu scopul înfiinţării muzeului dedicat memoriei compozitorului. Astfel, din 19 iunie 1956, aici funcţionează Muzeul “George Enescu”.

    Din 2007, Palatul Cantacuzino este inclus pe lista monumentelor Patrimoniului European.

     Expoziţia permanentă a muzeului este desfăşurată în trei săli ale palatului şi prezintă cronologic, mărturii ale unei însemnate biografii: fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, obiecte şi documente legate de viaţa şi activitatea muzicianului.

     Amplasat într-un spaţiu de excepţie, Muzeul Naţional “George Enescu” este investit deopotrivă cu valoare istorică, culturală, artistică şi turistică. Patrimoniul său permite recompunerea istoriei unei vieţi şi cariere de excepţie, puse în slujba muzicii româneşti şi a afirmării sale în context universal.

      Atmosfera Belle-Epoque se regăseşte şi în intimitatea casei din spatele palatului, folosită iniţial ca dependinţă administrativă şi devenită ulterior Casa memorială „George Enescu”. Aici sunt păstrate obiecte personale ale maestrului şi ale soţiei lui, mărturii cu valoare memorială unică.

sursa foto:https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bucuresti,_Romania,_Palatul_Cantacuzino_pe_Calea_Victoriei_nr._141,_sect._1_(partea_din_spate)(2).JPG,http://artindex.ro/2013/03/21/muzeul-national-george-enescupalatul-cantacuzino/,https://www.hoteleos.ro/locuri-de-vizitat/palatul-cantacuzino-muzeul-george-enescu/,https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/palatul-cantacuzino-de-la-locuinta-nababului-la-muzeul-george-enescu,http://bucuresti.infarom.ro/foto2.html,http://www.imperialtransilvania.com/ro/2018/01/22/citeste-stirea/argomenti/places-of-interest-1/articolo/palatul-cantacuzino-din-bucuresti-monument-de-patrimoniu-european.html,http://artindex.ro/2013/03/21/muzeul-national-george-enescupalatul-cantacuzino/,https://www.societateamuzicala.ro/locurileculturii/sunete-de-craciun-la-muzeul-george-enescu/