Muzeul Brukenthal - Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural Europa Nostra 2010

    Muzeul Național Brukenthal este un muzeu din Sibiu, având sediul principal în Palatul Brukenthal din Sibiu, construit de baronul Samuel von Brukenthal între anii 1778 și 1788, pe o latură a Pieței Mari. Muzeul Brukenthal a fost înființat în anul 1817, fiind constituit din colecțiile baronului Samuel von Brukenthal.

     Întreaga structură a Muzeului Naţional Brukenthal de astăzi a evoluat în timp dintr-un nucleu unic: colecţiile baronului Samuel von Brukenthal şi dintr-o locaţie unică: Palatul Brukenthal.

     Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, baronul von Brukenthal lăsa moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817.
     Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent şi de lărgire a colecţiilor principale prin intermediul achiziţiilor, dar şi de înfiinţare de noi colecţii mai ales în sfera culturii săseşti.
     În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist român.
     Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul naţional. În anul 1957, Muzeul de Ştiinţele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal.
     Muzeul de Vânătoare “August von Spiess” s-a deschis în anul 1966.
     1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei.
     În anul 1988 a fost inaugurată Secţia Istorie a Muzeului Naţional Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger. 
     Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal este cea mai recentă locaţie (2006).

Secțiile muzeului:

Galeriile de Artă Brukenthal, cu subsecțiile:

- Artă Europeană - Piața Mare nr. 4

- Artă Românească - Piața Mare, nr. 5

- Artă Contemporană - strada Tribunei nr. 6

Biblioteca Brukenthal - Piața Mare, nr. 4

Muzeul de Istorie Casa Altemberger - str. Mitropoliei nr 2

Muzeul de Istorie Naturală - strada Cetății nr. 1, cu subsecțiile:

- Muzeul de Istorie a Farmaciei - Piața Mică nr. 26

- Muzeul de Vânătoare August von Spiess - strada Școala de Înot nr. 4

Galeria de Arta Europeana

Începând cu anul 2006, Palatul Brukenthal a devenit martor al unui proces de modernizare ce a continuat şi în anii următori. 
Astfel, într-un context dominat de muzee de mari dimensiuni, cu colecţii vaste, dorim să vă atragem atenţia asupra particularităţii experimentale ce caracterizează şi va continua să caracterizeze acest segment al Muzeului Naţional Brukenthal şi evoluţia sa în cadrul procesului de adaptare a unei clădiri baroc de secol XVIII la cerinţele muzeografiei moderne privind expunerea, conservarea, ambianţa generală. 
Deoarece procese de acest gen sunt tot mai rar întâlnite, credem că imaginea aflată într-o dinamică a elaborării pe care o afişează Palatului Brukenthal va suscita atât interesul specialiştilor cât şi pe cel al vizitatorilor.

Biblioteca Brukenthal

Biblioteca Brukenthal se află în cea de a doua curte interioară a Palatului Brukenthal.
Înfiinţarea Bibliotecii Brukenthal se datorează fondului de carte achiziţionat de baronul Samuel von Brukenthal (15.972 volume), la care s-au adăugat pe parcursul anilor alte colecţii, între care: Biblioteca capelei (fondată în secolul al XIV-lea, cuprinzând biblioteca Mănăstirii Dominicane şi bibliotecile unor patricieni sibieni), fondul de carte al Capitlului Evanghelic, cel al Academiei de Drept şi o serie de donaţii de la particulari şi instituţii ştiinţifice din ţară şi străinătate.
Numărul total al volumelor atinge circa 280000. 

Manuscrise
Numărul total de volume cuprinse în colecţie este de 778, dintre care menţionăm: 
Breviarul Brukenthal (achiziţionat în 1786 la Viena şi realizat în Ţările de Jos la începutul secolului al XVI-lea, scris pe pergament, cu caractere gotice minuscule, împodobit cu miniaturi pictate atribuite lui Simon Bening şi Geeraert Hornebaut).
Vigiliale (manuscris pe pergament, datat din anul 1507; paginile cuprind caractere gotice şi neume, iar iniţialele sunt împodobite în culorile roşu, albastru şi negru). 

Incunabule 
442 titluri reprezintă grupate în 382 volume între care amintim: Opus praeclarum quarti scripti a lui Toma de Aquino (Mainz, 1469), Breviarum croaticum (1493), Triomphi de Petrarca (1488), Cronicile lui Schedel (2 000 ilustraţii gravate în lemn, Nürnberg, 1493), De mirabilibus mundi de Solinus C. Iulius (Veneţia, 1488), Geografia lui Strabo (Roma, 1473), Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân (Veneţia, 1498) etc. 

Carte europeană rară
Aproximativ 30.000 datează din secolele XVI – XVIII, multe dintre ele ilustrate cu gravuri valoroase, apărute în cele mai vestite tipografii din Europa sau aparţinând marilor editori ai timpului: Aldus Manutius, Robertus Stephanus, Cristoph Plantin, Elzevir, fraţii Trechsel, Abraham Ortelius, Georg Braun şi Franz Hogenberg etc. 

Carte românească rară
Aproximativ 1500 volume, multe atestând circulaţia permanentă a cărţii între cele trei ţări româneşti; menţionăm Cazania lui Vaarlam (Iaşi, 1643), Noul Testament de la Bălgrad (1648), Biblia lui Şerban Cantacuzino (Bucureşti, 1688).

Transilvanice
Muzeul Naţional Brukenthal deţine şi o bogată colecţie de cărţi transilvănene. În bibliotecă pot fi consultate unele din primele cărţi publicate în Transilvania, datorate unor tipografi vestiţi precum Johannes Honterus din Braşov, Kaspar Heltay din Cluj, Marcus Pristorius şi Abraham Kertész din Sibiu.

Galeria de Arta Romaneasca

Expoziţia permanentă de Artă Românească a fost deschisă în sălile Casei Albastre (intrarea din Palatul Brukenthal, etajul al II-lea) şi vernisată în data de 25 noiembrie, 2008. 
Pe simeze, vizitatorii vor regăsi aproximativ 200 de tablouri din colecţiile de artă ale muzeului. Circuitul expoziţional urmăreşte evoluţia picturii din România în perioada secolelor XVIII-XX, bazându-se pe principii cronologice şi stilistice în etalare. 
Conceptul expoziţional evidenţiază comparativ şi sincronic artiştii reprezentativi ai artei naţionale şi ceea ce este caracteristic colecţiei Brukenthal: fondul de pictură transilvăneană (unul dintre cele mai bogate din ţară) întregit cu opere de mare valoare ale picturii româneşti moderne şi din perioada interbelică, până după jumătatea secolului al XX-lea. 
Astfel, selecţia reliefează influenţele pe care arta europeană le-a avut asupra artei naţionale, interferenţele celor două medii artistice dar şi specificitatea / originalitatea acesteia. 

Fără să ignore creaţia pictorilor transilvăneni Johann Martin Stock, Franz Neuhauser, Mişu Popp, Carl Dörschlag, Arthur Coulin sau Octavian Smigelschi, care cuceresc cu farmecul şi pitorescul inedit ale operelor lor, noua expunere, fundamentată pe criteriul valoric, oferă publicului vizitator lucrări consacrate din creaţia maeştrilor Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Mihăilescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu.

Galeria de Arta Contemporana

Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal este adăpostită de o clădire cu valoare arhitectonică şi istorică, datată 1901, care de-a lungul timpului a adăpostit diverse instituţii de cultură, astăzi redefinindu-se treptat ca o secţiune exclusiv destinată artei contemporane. 
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal menţine o poziţie importantă în zona spaţiilor de promovare a artei contemporane româneşti, reprezentând o puternică alternativă la tendinţa unică susţinută de Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, având un caracter orientat spre public, spre o selecţie şi o prezentare cât mai liberă şi mai inovatoare a expoziţiilor. 
Începând din anul 2014, spațiului destinat expozițiilor temporare aflat la parterul clădirii, i s-a adăugat depozitul vizitabil de artă contemporană, amenajat la etajul I și etajul al doilea al clădirii.

Depozitul vizitabil promovează un concept mai puțin cunoscut în România. Piesele sunt prezentate deopotrivă în manieră specifică depozitării (în special lucrările de pictură) cât și liber. 
La momentul definitivării procesului de amenajare, pe coridoarele clădirii puteau fi admirate 34 de piese de mari dimensiuni – sculpturi în bronz, lemn și piatră, iar în sala situată la etajul I erau expuse 205 de picturi, 15 tapiserii și 95 de piese tridimensionale.
La etajul al II-lea se află o sală cu perete de sticlă, ce oferă vizitatorului posibilitatea unei perspective de ansamblu asupra depozitului situat la etajul I. 

Muzeul de Istorie

Cunoscută astăzi drept Casa Altemberger, după numele primului său proprietar, clădirea a fost cumpărată în anul 1545 de magistratura oraşului, devenind sediul Primăriei pentru 400 de ani (până în 1948).

Cele zece unităţi arhitectonice, la care se adaugă turnul de apărare, structurează împreună unul dintre cele mai impresionante ansambluri de arhitectură gotică civilă din România şi chiar din Europa de Sud Est; cea mai veche parte o constituie turnul-locuinţă, construcţia acestuia fiind iniţiată la sfârşitul secolului al XIII-lea.

Deoarece fondatorul legendar al oraşului purta numele Hermann, vizitatorii sunt întâmpinaţi în curtea muzeului de câteva figuri decorative, intitulate Hermanni, ce ilustrează tipologiile orăşeanului la sfârşitul secolului al XVII-lea: vindecătorul, cavalerul, bancherul, măcelarul, crâşmarul, infanteristul, studentul, primarul şi menestrelul.

În curtea a doua, cunoscută sub numele de Grădina Martirilor, se află lucrări de sculptură figurativă, precum cele patru console ale loggiei reprezentând portretele în piatră ale unor bărbaţi, elegant şi minuţios executate, decorând un spaţiu cu elemente de influenţă renascentistă.

Muzeul de Istorie Naturala

Într-o etapă, în care, naturalismul transilvănean, ca şi cel european, cunoştea o evoluţie rapidă, la Sibiu, s-a înfiinţat, în 1849 Societatea Ardeleană de Ştiinţele Naturii (Siebenbürghische Verein für Naturwissenschaften zu Hermannstadt) din iniţiativa unor intelectuali saşi, naturalişti, care-şi doreau o organizaţie în care să-şi împărtăşească pasiunea lor comună pentru natură, să răspândească şi în rândul comunităţii şi nu numai descoperirile lor, să educe tânăra generaţie în spiritul cunoaşterii şi conservării naturii.

Muzeul de Istorie a Farmaciei (deschis în anul 1972) reprezintă prin profilul său o raritate în peisajul muzeografic românesc dar şi european.

Înfiinţarea muzeului în Sibiu a avut o dublă motivare: pe de o parte aici a funcţionat prima farmacie pe teritoriul ţării noastre, atestată documentar în anul 1494; pe de altă parte în zona Sibiului s-a dezvoltat o bogată tradiţie a activităţii farmaceutice.

În prezent, clădirea ce adăposteşte muzeul se află în centrul istoric al Sibiului, constituind un monument istoric de arhitectură cu elemente gotice şi renascentiste, datând din anul 1568. 
În această clădire a funcţionat una dintre cele mai vechi farmacii sibiene, a treia in ordine cronologică, înfiinţată în jurul anului 1600 şi denumită La Ursul Negru.

Colecţiile muzeului cuprind peste 6.600 de piese ce aduc mărturii valoroase pentru evoluţia medicamentaţiei şi a tehnicilor farmaceutice de-a lungul a mai mult de trei secole şi jumătate.

Muzeul de vanatoare

Muzeul de Vânătoare poartă numele uneia dintre personalităţile importante ale oraşului Sibiu la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea: colonelului August von Spiess, vânător al Casei Regale a României în timpul regelui Ferdinand I. 

Deschis în anul 1966, muzeul a fost primul cu acest profil la nivel naţional, fiind găzduit în reşedinţa Von Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop. 
Colecţia cuprinde un număr de aproximativ 1600 piese. 

În spatele clădirii se află o curte amenajată în scopul relaxării în aer liber şi pentru desfăşurarea activităţilor de educaţie ecologică a elevilor, cu atât mai mult cu cât găzduieşte un câine, peşti şi o broscuţă ţestoasă.

Sursa foto: http://www.cautalafix.ro/wp-content/uploads/2014/06/muzeul_brukenthal_141.jpg, http://www.i-tour.ro/wp-content/uploads/2012/02/muzeul-national-brukenthal-sibiu.jpg, http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/15786/10706912/1/4941599-mediafax-foto-silvana-armat.jpg?width=630, http://www.i-tour.ro/wp-content/uploads/2012/02/muzeul-national-brukenthal-sibiu1.jpg, http://www.sibiuplace.ro/uploads/2009_06_16_casa-albastra-02.jpg, http://www.artexservices.eu/wp-content/gallery/galeria-de-arta-romaneasca/2008-12-04-muzeul-brukenthal-casa-albastra-002.jpg, http://www.cautalafix.ro/wp-content/uploads/2014/06/Muzeul-Brukenthal-.jpg, http://www.i-tour.ro/wp-content/uploads/2012/02/muzeul-national-brukenthal-sibiu1.jpg, http://www.ibishotels.ro/data_files/galerie-foto-atractii-turistice/237/large_skyscrapercitycom_237.jpg?1358930309, http://www.sibiuplace.ro/uploads/2009_06_15_brukenthal_05.JPG, http://www.brukenthalmuseum.ro/img/europeana/index.jpg, http://www.patrimoniu.sibiu.ro/images/uploads/cladiri/pb10.jpg