Hanul Vulturul Negru

Hanul Vulturul Negru, Baia Mare

Date despre monument

Adresa: Strada Vasile Lucaciu, Nr. 2. 
Cod: MM-II-m-B-04467
Datare: secolul XVIII., transformări importante: 1784, 1802, 1925

Descrierea edificiului

     Clădirea etajată a hanului Vulturul Negru are un plan în L, cu un subsol ce se întinde aproape sub toată clădirea. Hanul este orientat cu latura mai îngustă spre piaţă, iar cu latura mai lungă spre strada Vasile Lucaciu (fosta calea Baia Sprie). Din modul de amplasare deja s-a bănuit, dar cercetările arhivistice au şi confirmat, ipoteza că nucleul clădirii era aripa spre piaţa centrală, iar aripa estică mai lungă este de fapt o extindere ulterioară. În zidul spre piaţă al clădirii au fost descoperite pietre sculptate medievale, refolosite în mod evident ca şi material de zidărie. Aceste pietre provin, cel mai probabil, din biserica Sf. Ştefan (sec. XIV.), care la începutul secolului al XIX-lea era deja în stare ruinată. Literatura de specialitate susţine, că consola din calcanul clădirii vecine spre curtea interioară a hanului provine de asemenea din biserica dispărută. Cercetările de parament au găsit intrarea originală, înzidită a cârciumii pe faţada spre piaţă. Faţada principală actuală a clădirii, spre strada Vasile Lucaciu este articulată de 11 axe de goluri. În primul ax dinspre centru s-a deschis intrarea în subsol, a cărei uşă a avut ancadrament de piatră în forma mânerului de coş, care din păcate a fost înzidită cu ocazia ultimei reabilitări. În vechea axă centrală – cea a cincea dinspre centru, astăzi datorită extinderilor ulterioare nu mai este în mijloc – se deschide poarta principală a hanului în formă de mâner de coş. Bolţarul median al ancadramentului este decorat cu o ciorchină de struguri, indicând destinaţia clădirii. Spre capătul estic al faţadei se vede o tablă comemorativă conform căreia în 1847 poetul Sándor Petofi a poposit în acest han. Tabla prezintă interes nu numai pentru istoria literaturii, dar indică o fază şi din evoluţia clădirii, deoarece se ştie faptul, că tinerii căsătoriţi, Sándor Petofi şi Júlia Szendrei au luat ultima cameră a etajului. Deci tabla de comemorare dezvăluie astfel şi capătul estic, de odinioară, al clădirii. Sándor Petofi şi soţia călătoreau spre Coltău pentru petrecerea lunii de miere la castelul contelui Sándor Teleki, când s-a rupt osia trăsurii, şi au fost nevoiţi să înnopteze la Baia Mare.

      Spre curtea interioară spaţioasă a hanului se deschide câte un şir de arcade dinspre parterul şi etajul aripii de est. O parte dintre aceste arcade au fost înzidite înaintea cercetărilor. Dinspre acoperiş s-a deschis o uşă spre curte cu un scripete, cu ajutorul căruia au depozitat mărfuri în pod. Din păcate, cu ocazia mansardării acoperişului s-a renunţat la acest detaliu pitoresc şi interesant. Pe coama acoperişului se ridică o turlă de lemn.

       La parterul şi la etajul aripii nordice s-au deschis din culoarul spre curte camerele de oaspeţi, de mărime şi formă aproape identice. La parterul aripii spre centru au fost cârciuma, bucătăria şi câteva anexe. La etajul acestei aripi se afla salonul pentru bal şi spectacole. În salon au fost dezvelite urmele tribunei muzicienilor, accesibilă printr-o uşă laterală.

Sursa foto: http://lexikon.adatbank.transindex.ro/admin/kep/208_1265637239_DSC03788.jpg