Simbolul municipiului Constanta

       Simbol al celui mai mare port al României, Cazinoul de pe faleza din Constanţa oraşului a fost ridicat în 1904-1910 la iniţiativa regelui Carol I. 

       Cazinoul reprezintă una dintre clădirile emblemă ale Constanței. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcție de lemn, o cazină, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turiști. Construcția unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904. Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză (sau elvețiană), Daniel Renard, care renunță la specificul stilului românesc, în favoarea unui stil Art Nouveau sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii, în care motivul principal este un fel de demi-rozasă în formă de scoică. Construit din 1908, edificiul constănțean este terminat în 1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri).

       La momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane, [care] din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, [din cauza] complect[ei] asimetri[i] și amestecul[ui] babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”.

       Cazinoul cuprindea o sală de paiantă, cu pereții interiori captușiti cu scânduri vopsite în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de binefacere organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, doua săli de lectură, pentru ziare și reviste, doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”. Era împodobit cu drapele și destul de spațios a devenit locul de întalnire al tuturor. Lânga acest prim salon de dans, se preconizează construirea de către Henry Guarracino a unui pavilion în cumunicație cu primul, situat mai jos de nivelul bulevardului.

       În iarna anului 1891, o furtună a distrus o parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției. Expertizele au propus, și consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu pentru reconstrucția cazinoului în aprilie 1892.

      Concepută monumental, fără perspectiva panoramina si fără far, clădirea ar fi urmat să aibă o sală de teatru cu scenă, cabine și loje pe ambele laturi, dar și o sală de bal de aceleași dimensiuni. Înconjurată de o galerie deschisă spre magnifica priveliște, construcția ar fi avut la subsol toate unitățiile necesare. Grandoarea proiectului se diminuează treptat, astfel încat recepția făcută mult mai târziu decât ar fi fost dispus primarul Coiciu să îngăduie, constata existența unei săli de dans cu culoar.

      În lupta sa cu istorismul, Arta 1900 face tranziția către funcționalism prin recursul la ornament. De fapt, se încearcă travestirea unei necesități economice într-o inedita experiență bazată pe unicatul artizanal.

      La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si D. Maimarolu sunt solicitați să se deplaseze la Constanța, într-o comisie menită să studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul inspecției s-a materializat printr-un important document care conține opiniile documentate și bine susținute ale unor personalități de real prestigiu. Observațiile privesc adăugarea de spații: o sală mare pentru restaurant, cu bucătărie și dependințele necesare, restaurant care va fi pus în legatură cu terasa din spatele ușii vitrate, care să nu obtureze perspectiva larg deschisă asupra mării. S-au sugerat și degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre.

       Pe 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanţei, Cazinoul a fost folosit de Cucea Roşie pe post de spital de campanie, însă a fost şi clădirea lovită de schije şi atunci au murit aici 10 oameni. Pe 19 noiembrie 1917, Cazinoul devine iarăşi functional.

       Lucrări de restaurare și modernizare ale Cazinoului au fost efectuate în anul 1934 de către proiectantul Daniel Renard

       Din 1941, Cazinoului a devenit gazdă pentru trupele germane care au fost cazate în frumosul edificiu de la malul mării. Din nou, Cazinoul a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 cu ajutorul deţinuţilor politici. Începând din anul 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral.

       Cazinoul a fost restaurat și în anul 1986 de către un colectiv de artiști plastici alcătuit din Sorin Dumitru, Gheorge Firca, Ioan Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate restaurări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii. Lucrările au durat un an de zile.

       În cazinou a fost turnate în 2007 câteva scene din filmul Tinerețe fără tinerețe regizat de Francis Ford Coppola și bazat pe nuvela omonimă scrisă de Mircea Eliade.

       Cândva perla litoralului românesc, Cazinoul din Constanţa se degradează pe zi ce trece, fără ca autorităţile să stabilească un plan de salvare a clădirii. În 2007, Cazinoul a fost concesionat de Primăria Constanţei, pentru o perioadă de 49 de ani, firmei Queen Investments SRL, care deţine o reţea de cazinouri de lux în toată lumea, inclusiv în România. Numai că firma, care anunţase investiţii de nouă milioane de lei numai în primii cinci ani, a renunţat la acest proiect.

        La scurt timp, Elena Udrea, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, a preluat Cazinoul pentru a-l reabilita, numai că nu a trecut mult până când construcţia a ajuns iar în administrarea autorităţii locale întrucât trecuse mai bine de un an de când fusese preluat de minister şi lucrările nu începuseră.

        În martie 2013, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, a anunţat că a fost aprobată finanţarea pentru reabilitarea cazinoului, lucrările urmând să fie realizate cu fonduri europene. Investiţia era de 10 milioane de euro. Dar totul a rămas la stadiu de proiect.

        În 2014, primarul Radu Mazăre a mers în Elveţia pentru a discuta modalităţi de colaborare cu reprezentanţii celui mai mare cazinou din Europa, aflat la Lugano. Anul trecut, consilierii locali au votat transmiterea lui în proprietatea Ministerului Lucrărilor Publice cu promisiunea că Guvernul va aloca cele 10 milioane euro necesare pentru renovare. A fost astfel evitată o restaurare pe bani europeni care le-ar fi impus autorităţilor transformarea lui în muzeu. „Dacă aş fi reparat Cazinoul cu bani de la Primărie şi aş fi băgat peste 10 milioane de euro în renovarea acestei clădiri, toţi cetăţenii oraşului şi cetăţenii României ar fi spus că sunt nebun, că în loc să construiesc case pentru 4.000 - 4.500 de oameni, de banii ăştia reparăm o clădire. Am încercat să fac ceva cu investitori privaţi. Am fost şi în Elveţia, am avut nenumărate contacte şi cu chinezi şi cu un fond de investiţii gestionat de către nişte ruşi, dar m-am oprit. M-am oprit de frică pentru că renovarea acestui Cazino ar fi însemnat o licitaţie. Dacă ar fi avut loc această licitaţie şi ar fi câştigat o companie cu care eu aş fi vorbit anterior încercând să-i conving să vină să bage bani aici, în mod categoric procurorii mi-ar fi făcut ceea ce mi-au făcut în primăvară - ar fi spus că am aranjat această licitaţie, având în vedere că m-am întâlnit anterior cu investitorii”, a spus atunci Radu Mazăre.

sursa foto:http://esticurios.ro/istorie/cazinoul-din-constanta, http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2011/09/cazinoul-din-constanta-zbucium-de.html,http://adevarul.ro/locale/constanta/cazinoul-constanta-deschis-zi-puteti-inauntrul-celui-mai-frumos-monument-malul-marii-1_58e791695ab6550cb80cf85e/index.html,http://a1.ro/premium/blestemul-cazinoului-din-constanta-i-sa-aschimbat-arhitectura-de-trei-ori-lucrarile-au-intarziat-iar-rezultatul-a-lasat-mult-de-dorit-matahala-impopotonata-cu-tot-felul-de-zorzoane-id495960.html,https://www.litoralulromanesc.ro/cazino.htm,http://radioconstanta.ro/2017/04/21/fotocazinoul-din-constanta-a-fost-odata-va-mai-fi-vreodata-documentar/,http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2011/09/cazinoul-din-constanta-zbucium-de.html,