EXCLUSIV Un copil de 7 ani din București extrage radicali, scrie, citește cursiv și face înmulțiri. VIDEO

Pe Andrei îl cunosc de când avea un an şi nici bine nu se ţinea pe picioare. Mi-l amintesc vesel şi cam gălăgios, aşa cum erau toţi copiii de vârsta lui. Nimic nu prevestea schimbarea de peste ani. Timpul a trecut, fiecare zi fiind, pentru cel mic, o nouă etapă a cunoaşterii. Era fascinat de lecţiile predate la grădiniţă, stătea neclintit şi sorbea fiecare informaţie nouă, cerea deseori teme suplimentare în pauză, atenţia distributivă ajutându-l să-şi corecteze şi colegii, atunci când aceştia greşeau.

Credeam că e un elev de nota 10, dar m-am înşelat. Acest copil merită mult mai mult de atât!

La nici 7 ani împliniţi, Andrei nu mai este pasionat de puzzle-uri, lego sau jucării. Spre surprinderea părinţilor săi, jocurile primite cadou de la Moş Craciun astă iarnă stau şi acum nedesfăcute, în locul în care a fost aşezat bradul. “Nici nu le-a atins!”, spune mama, dezamăgită, pe de-o parte, că darurile nu au fost pe placul celui mic, dar mândră, pe de altă parte, de noile pasiuni ale fiului ei.

Andrei nu exersează bastonaşe, liniuţe, litere, nu face adunări sau scăderi, însă nu pentru că n-ar şti.  Aceste lucruri sunt deja istorie pentru el. Acum face înmulţiri şi împărţiri de ordinul miilor, ba chiar îţi extrage, pe loc, radical din orice număr doreşti. E de ajuns să i se explice o dată regulile de matematică, înregistrând informaţia numaidecât..

Zilele trecute, la ora de matematică, în timp ce colegii de vârsta lui aveau de scris câte un rând cu fiecare cifră studiată, Andrei extrăgea radicalul din numere de două cifre, făcea înmulţiri si împărţiri, fiind atent la fiecare regulă nouă învățată, cerând apoi alte şi alte exemple, pentru a exersa cât mai mult. Când greşeşte se enervează, se ambiţionează şi, încruntând sprâcenele, strânge creionul în mână şi nu îl lasă jos până ce nu duce la bun sfârşit exerciţiul cu pricina.

Pentru a ajunge la o asemenea performanţă, Andrei a lucrat foarte mult, suplimentar, acasă. Părinţii săi, oameni cu studii superioare, absolvenţi de Drept şi Construcţii, spun că niciodată nu l-au forţat să înveţe, nu l-au împins către un domeniu de studiu anume, ci l-au înscris la diverse opţionale, în ideea de a-şi alege singur calea spre care are înclinaţie. “A practicat karate, acum face aikido, la care a obţinut multe medalii în cadrul  diverselor concursuri organizate de club, face pantomimă, engleză, franceză şi înot. Vrem să aleagă singur drumul, noi îl sprijinim necondiţionat”, spune mama, pe chipul ei citindu-se mândria de a avea un aşa băiat talentat.

E pasionat de IT, ştie tot ce mişcă în materie de gadget-uri de ultimă generaţie, această pasiune moştenind-o de la tatăl său.

Atunci când vrea să se delecteze, Andrei joacă şah, pictează, scrie cu litere de mână fraze lungi sau citeşte cursiv paragrafe întregi din cărţi şi reviste.

Pentru a conştientiza cât de mare este talentul băiatului, am cerut părerea unui om cu experienţa, fost învătător şi director de şcoală generală. “Excepţional! Noi nu ne-am confruntat cu aşa caz în 50 de ani de învăţământ. Este ceva ieşit din comun, iar talentul său trebuie fructificat!”, spune uimit domnul Gheorghe Mîndruţ.

“Deși puțini, deși necesari, copiii supradotați sunt încadrați în categoria copiilor "altfel". Ei dezvoltă abilități intelectuale deosebite, pe un fond emoțional identic cu al celor de vârsta lor, dar cu o mai mare intensitate. Din păcate, societatea noastră nu doar că nu știe să îi susțină, îi și marginalizează, mai mult sau mai puțin, deși educarea și integrarea acestor copii ar trebui considerate o necesitate", ne explică psihologul Ruxandra Ion.

Susținerea acestor copii este vitală, mai spune ea.

"Este foarte importantă, pentru acest baiețel talentat, susținerea venită din partea părinților, a cadrelor didactice și a anturajului, dar poate cel mai important este faptul că nu trebuie să uităm că și acești copii sunt ‘niște copii’, cu emoții, sentimente și asteptări, ca oricare alții de seama lor.”

L-am întrebat pe puşti ce meserie îşi doreste să aibă atunci când va creşte şi mi-a răspuns, fără să clipească:”Arhitect, pentru că iubesc matematica şi desenul!”.

Sunt convinsă că visul său se va concretiza, fiindcă are toate ingredientele unei reuşite: ambiţie, pasiune, isteţime şi sprijin. Ȋmi doresc mult ca, în viitor, acest copil talentat să nu fie nevoit să plece în străinătate pentru a fi remarcat, să fie apreciat la adevarata lui valoare aici, în țara natală. Sper ca peste ani să revin cu un articol de senzaţie despre Andrei D, omul care va revoluţiona arhitectura modernă.