Este chinuitor sa te gandesti ca McQueen se identifica cu Robinson Crusoe. Un suflet pierdut, lasat de izbeliste in natura, barbarismul adulmecand in umbre…deja seamana cu geneza colectiei lui Mcqueen. Nu e de mirare ca s-a intors de cateva ori la ideea de naufragiu in cariera sa. Folosind ultima colectiee barbateasca, Sarah Burton a atins aceeasi notiune. Intr-un loc industrial uitat al Londei – sub sinele feroviare neglijate de la King Cross – a pus in scena o noua drama a hainelor din materiale scumpe. Burtn s-a dovedit a fi o mare iubitaore de ceremonii. “Riturile de trecere ale barbatilor” a fost tema de baza. Primele priviri au transmutat hainele de seara facute dintr-o matase crestina. Ultimele outfit-uri, sever monocromatice, au fost parca destinate clericilor care au venit sa ofere ultima slujba. Si pasarela dintre cele doua extreme l-a lasat pe barbatul imbracat de McQueen aratand ca un naufragiat al vietii.
Materialele au fost albite ca si cum ar fi fost lasate in soare. Jachete uzate, nasturi rupti, brocart folosit, toate au lasat impresia unei suferinte ale naturii. Unele haine au evocat un sentiment usor imbunatatit: o haina, de exemplu, purtata ca un halat de matase, sau modele de lenjerie din perioada edwardiana purtate ca haine de strada. S-a remarcat de asemenea un indiciu catre o nevinovatie a lucrurilor facute de tine personal, prezent in trandafirii rosii brodati pe jachete (un mod prin care un lucru simplu este transformat in ceva pretios, atunci cand nu preai ai multe la dispozitie). Interactiunea dintre dezechilibrat si aristocrat a sugerat un scenariu in care Printul Mustelor cucereste castelul. Si daca expresia bantuita a barbatilor ososi care au defilat incolo si incoace este un semn important, procesul este deja complet.
Sursa foto: Facebook.com