Când devine periculos consumul de peşte

Gras, slab, oceanic sau de crescătorie, peştele consumat de două ori pe săptămână  îţi îmbogăţeşte meniul cu proteine superioare şi cu acizii graşi Omega-3, adică îţi dă energie şi poftă de viaţă.

Dacă ar fi să dăm crezare tuturor ştirilor legate de conţinutul de mercur din peştii oceanici, atunci ar trebui să uităm de macrou, ton, păstrăv şi alte specii, care fac cu ochiul în magazine. Peştele oceanic, fructele de mare, scoicile sunt adevăraţi „bureţi“ care absorb mercurul şi alte substanţe toxice din apă.

Putem consuma la discreţie carne de peşte autohton şi până la de trei ori pe săptămână peşte oceanic. Femeile însărcinate pot limita la o dată- două ori pe săptămână!  E adevărat că mediul în care se dezvoltă peştii este poluat de tot felul de deşeuri şi de substanţe aruncate de oameni, dar, dacă este consumat cu moderaţie, peştele din mări şi oceane nu-ţi poate face niciun rău. Dimpotrivă, beneficiile unei alimentaţii care include carnea de peşte sunt multiple.

Ideea că te expui riscului de a face cancer (din cauza mercurului conţinut), dacă mănânci carne de peşte, este o realitate, dar nu atât de înspăimântătoare dacă limitezi consumul. Printre substanţele poluante aruncate în mări şi oceane se găseşte şi mercurul, care este transformat în metil-mercur în corpul peştilor. Dacă este ingerată în cantităţi mari, această substanţă afectează ficatul şi rinichii, are efecte toxice asupra sistemului nervos central şi poate duce la malformaţii ale fătului (dacă peştele este consumat de o femeie însărcinată).

De regulă, metil-mercurul se găseşte la răpitori şi se depozitează în părţile grase ale peştilor. Deci cu cât sunt mai graşi, cu atât riscul e mai mare. Paradoxul este că tocmai peştii graşi (cum este macroul) ne furnizează acizii graşi Omega-3.

Femeile însărcinate ar trebui să evite peştii care depozitează  mai mult metal-mercur: peştele-spadă, macroul, rechinul.

De aceea, oamenii de ştiinţă recomandă celorlalte persoane un consum moderat de peşte oceanic (maximum trei porţii pe săptămână).

Un motiv pentru care ar trebui să limitezi consumul de peşte oceanic, pe lângă cel al conţinutului de mercur, este şi acela al nivelului ridicat de colesterol şi de sodiu.

Iată cele mai consistente motive ca să alegi carnea albă:

- are o concentraţie ridicată de proteine, din cele de clasă superioară, necesare pentru a asigura măcar 25% din necesarul zilnic de proteine pentru un adult, sau 50-75% din raţia zilnică de care are nevoie un copil sau o femeia însărcinată (la un consum aproximativ de 200 de grame de carne de peşte, de trei ori pe săptămână).

-completează nivelul devitamine (conţine multă vitamina D, antirahitică, vitamina A, pe cele din complexul B, dar şielemente minerale - mult fosofor, potasiu, magneziu, seleniu, fier, cupru, iod şi fluor, în peştele de mare);

- este bogată în acizii graşi Omega 3, acele grăsimi sănătoase, cu multiple roluri în organism (de la funcţionarea sistemului nervos la cea a vederii, intră în structura pereţilor celulari, reglează tensiunea şi coagularea sângelui, menţin sănătatea inimii etc).

Cum recunoşti peştele proaspăt

Ca să fie bun de consum, peştele trebuie să aibă carnea rigidă, dar atunci când o apeşi, ea să-şi poată reveni la forma iniţială. Ochii să fie limpezi, nu tulburi, iar branhiile trebuie să fie roşii. Evită peştele care are pielea acoperită de o mâzgă albicioasă, iar mirosul său este dubios.